Despre incredibila simbioză dintre om, pădure și lemn - cu Șerban Niculescu | WWF

Despre incredibila simbioză dintre om, pădure și lemn - cu Șerban Niculescu



Despre incredibila simbioză dintre om, pădure și lemn - cu Șerban Niculescu

Șerban (expert silvic) este specialist păduri și arii protejate în cadrul WWF-România. Despre modul în care a ajuns să cunoască și să iubească natura (și bineînțeles pădurea), ce implică certificarea pădurilor și cum putem proteja și ajuta aceste uimitoare ecosisteme, ne povestește chiar el, în următorul interviu.

 

Când te-ai hotărât să îți direcționezi studiile înspre silvicultură? Are legătura cu modul în care ți-ai petrecut copilăria?

Am absolvit un liceu teoretic, fără nicio legătura cu profilul silvic. Totuși, decizia de a studia pădurea a venit într-un mod cât se poate de firesc, bineînțeles prin prisma experiențelor copilăriei. Deși am crescut la oraș, expedițiile prin pădurile de la poalele Munților Poiana Ruscă erau o rutină, iar vacanțele de vară le petreceam în mare parte la bunici, pe dealurile calde ale Drăgășaniului. Ai mei m-au prezentat naturii destul de devreme ☺ și bineînțeles, conexiunea nu a întârziat să apară. Ba mai mult, s-a amplificat, concretizându-se într-o meserie - inginer silvic.
 

Care este mai exact, rolul tău la WWF? Ce ai lucrat înainte?

 Primul meu loc de muncă după terminarea facultății a fost în cadrul autorității de control în silvicultură și vânătoare. A fost o experiență destul de dură, eu debutant, dintr-o dată expus realității destul de amare a anilor 2000, când era în toi nebunia retrocedărilor de păduri, toată lumea tăia - ce cod silvic, ce contract de administrare, era ca în vestul sălbatic. Pădurea își pierduse din farmec, vedeam doar partea rea a lucrurilor și asta m-a consumat destul de mult. Norocul mi-a surâs odată cu demararea Inventarului Forestier Național, la care am aplicat pentru a face parte din una din echipele de teren. Au urmat 2 ani de umblat prin pădurile din sud-vestul României, culegând date 5 zile din 7, de primăvara devreme până toamna târziu.

Bineînțeles că a urmat și momentul în care prioritatea nr. 1 a devenit familia proaspăt întemeiata, asta presupunând schimbări majore chiar și în plan profesional. Trebuia sa fiu acasă, nu puteam clădi o familie din pădure, din păcate. A urmat o perioadă în care pot să spun că m-am ocupat de cu totul altceva. În sfarșit, anii au trecut, între timp lucrurile s-au așezat destul de bine, iar acum mă întorc cu drag la pădure, nu am uitat-o niciodată, sunt alături de ea din nou. 

La WWF am găsit o echipă extraordinară, care activează în proiecte cu impact pozitiv major în sectorul forestier din România. Dintre acestea, sunt direct implicat în cele care își propun creșterea nivelului de conștientizare printre factorii interesați, fie că vorbim de proprietari sau administratori de pădure, de autorități relevante, companii, administratori de arii protejate, a rolului pe care îl au, pe de o parte Regulamentul European privind Lemnul (EUTR), iar pe de altă parte schemele credibile de certificare forestieră. Aceste două mecanisme, unul imperativ, celălalt voluntar, reprezintă cele mai bune instrumente pe care le avem la îndemână pentru a combate fenomenul tăierilor ilegale și pentru a promova un management forestier responsabil.
 

Pe ce proiect lucrezi momentan?

Momentan sunt implicat în două proiecte legate de păduri, desfășurate în colaborare cu importanți actori ai sectorului forestier; ambele au ca obiectiv, după cum spuneam și mai devreme, promovarea managementului forestier responsabil, combaterea tăierilor ilegale și îmbunătățirea cadrului legislativ. Cum facem asta? Mai cu seamă prin facilitarea dialogului între factorii interesați sau afectați, cu scopul de a ajunge la un consens. Lipsa dialogului duce întotdeauna la situația în care o parte va trage “hais”, cealaltă “cea”. Echilibrul ar fi cuvântul cheie aici și nu îl vom atinge decât prin dialog. Odată rezolvată problema consensului, restul va veni de la sine. Vom putea merge înainte.
 

Când te-ai hotărât să lucrezi în conservare și să te alături WWF?

M-am alăturat echipei WWF în februarie, 2017, din dorința de a ma implica în protejarea valorilor ridicate de conservare, valori pe care, din fericire, România încă le are din belșug, dar pe care le putem pierde oricând datorită presiunii economice uriașe la care este supusă pădurea, prin exploatarea ei doar cu gândul la câștigul imediat, fără sa ne gândim o clipă la ce pierdem pe termen lung - aproape totul, aș spune.

 

Tehnologia joacă un rol tot mai important în silvicultură - cum crezi că toate aceste progrese pot fi încorporate în munca de conservare a WWF?

Tehnologia ne permite să ne stabilim obiective mult mai îndrăznețe, în lipsa căreia acestea ar fi nerealizabile. De exemplu, ne permite un mai bun acces la informație, astfel putem lua decizii mai bune în gestionarea fondul forestier, putem prelucra mult mai eficient materialul lemnos, diminuând astfel pierderile inutile și dând mai multă valoare lemnului. Sau dacă vorbim de tehnologia IT, trebuie să privim la efectele soft-urilor dezvoltate pentru urmărirea trasabilității lemnului, ca WoodTracking și Sumal, instrumente care au contribuit decisiv la diminuarea tăierilor ilegale în România. Pot spune cu admirație și mândrie, față de colegii mei, că fără eforturile lor, poate nu le-am fi avut la ora actuală.
 

Vreau să revenim puțin la certificarea forestieră. Cum ai putea să o explici, pe scurt, pe înțelesul tuturor?

Să facem un exercițiu de imaginație: te afli într-un magazin de bricolaj căutând un balansoar de lemn, dar, pentru că ești un om responsabil, ai vrea să te asiguri că acel balansoar este făcut din lemn provenit dintr-o pădure administrată în mod responsabil, cu respectarea legislației relevante; ai vrea să știi că în acea pădure se protejează biodiversitatea, că în procesul de producție al acestui balansoar nu s-au încălcat drepturile civile și tradiționale ale comunităților care depind de pădurea respectivă, că lemnul nu provine din plantații care prin înființarea lor au dus la defrișări ale pădurilor naturale sau că materialul lemnos nu provine din arbori modificați genetic. Pentru asta, ai la îndemâna un mecanism de verificare. Produsul pe care îl cauți are inscripționat un mic logo care iți dă aceasta certitudine. (A nu se înțelege că produsele neetichetate provin automat din surse de lemn controversate. Există companii care preferă să nu folosească acest logo chiar dacă aprovizionarea cu lemn a acestora se face din surse certificate.)

Bineînțeles, în spatele acelui logo stă o muncă colosală din partea celor care implementează aceste standarde, dar și un efort colectiv al factorilor interesați care decid sa se implice. De ce? Pentru că certificarea este de fapt un proces transparent și participativ, orice decizie luându-se în baza consultărilor publice. Implementarea adecvată a acestor standarde este de asemenea verificată de terțe parți, de acele organisme de certificare - de aceea se spune ca e relativ ușor să obții un certificat, dar este deosebit de greu să-l menții. Practic, certificarea responsabilizează factorii interesați, reprezentând ân același timp un bun exercițiu democratic aflat la îndemâna tuturor.
 

Suntem în anul 2018 - crezi că și acum, mai avem nevoie de lemn, ca resursă?

Vorbim de o resursă regenerabilă, practic inepuizabilă, și, mai ales, de neînlocuit. Tot ce trebuie să facem este să folosim această resursă în mod responsabil, respectând în același timp nu doar principiul economic, ci și cel social și de mediu.

 

De ce ne place să fim înconjurați de lemn, de arbori sau pădure?

Am depins de acest ecosistem de când existăm pe Pământ. Fără pădure omul nu ar fi reușit. Ne-a oferit casă, masă, chiar și alinare sufletească. Simbioza dintre om și pădure e ancestrală, mult prea puternică încât efectele ei să nu se fi întipărit până acum în ADN-ul nostru, provocându-ne acea senzatie de siguranță atunci când ne aflăm în preajma ei.

 

Esti unul dintre cei mai noi membri ai echipei de păduri la WWF România - care sunt lucrurile pe care le-ai învățat de la colegii tăi până acum?

Experiența WWF este ceva nou pentru mine și fie că vorbim strict profesional, de chestiuni administrative, de modul de lucru, multe au fost necunoscute. Din fericire, colegii pe care i-am cunoscut aici sunt oameni inteligenți, oameni dispuși să împărtășească, principiali și integri - oameni de la care, cu siguranță, am avut, am și voi avea de învățat.

 

Cu siguranță, majoritatea românilor iubesc pădurea. Cum ar putea însă să își arate și constructiv acest atașament?

Cei care iubesc pădurea și au timp pentru ea știu ce au de făcut, nu trebuie să le spună nimeni ce și cum. Pentru cei care o iubesc, dar timpul nu e de partea lor, soluția e simplă: să ne urmărească activitatea și, dacă se conving de relevanța noastră și a acțiunilor noastre, să ne sprijine financiar sau măcar depănând celor dragi poveștile frumoase pe care le croim aici, la WWF România.

 

Care este arborele sau pădurea ta preferată, din România?

Ca arbore, nu pot să nu aleg bradul, pentru semnificația majoră pe care o are în tradiția noastră, dar nimic nu se compară cu o plimbare într-o pădure seculară de fag.
 

Mai ai ceva gânduri, acum în final?

E primăvara afară, pădurea tocmai a intrat într-un nou ciclu de viață. La mulți ani ei! La mulți ani nouă! Doar gânduri bune, pline de speranță.

Interviu realizat de Ștefan Văsuțiu, specialist comunicare WWF-România
Șerban Niculescu, specialist păduri la WWF-România 
	© WWF-România
Șerban Niculescu, specialist păduri la WWF-România
© WWF-România

 Fără pădure omul nu ar fi reușit. Ne-a oferit casă, masă, chiar și alinare sufletească. Simbioza dintre om și pădure e ancestrală, mult prea puternică încât efectele ei să nu se fi întipărit până acum în ADN-ul nostru, provocându-ne acea senzatie de siguranță atunci când ne aflăm în preajma ei.

Șerban Niculescu

 
	© Michel Gunther / WWF Regional
Carpații României, un uimitor rezervor de biodiversitate
© Michel Gunther / WWF Regional
Doneaza
Doneaza