"Simt nevoia să văd viața în jurul meu și să fac ceva pentru viață" | WWF

"Simt nevoia să văd viața în jurul meu și să fac ceva pentru viață"



În termeni tehnici, Roxana e Specialistul regional în parteneriate cu sectorul public și dezvoltare de proiecte. În termeni mai laici, ea e o persoană agilă, un bun ”networker” care identifică repede oportunități de parteneriate și surse de finanțare. Altfel, o persoană caldă, perfecționistă și iubitoare a naturii...deh, doar lucrează la Ve-Ve-Ef.
Roxana, prezintă-ne te rog job-ul tău. Cu ce „se mănâncă”?

Cam lungă denumirea jobului și tot n-a reușit să surprindă toată paleta :)

Să spunem că sunt cu ochii-n patru după acei parteneri cheie care, odată cooptați, să ne ajute direct (financiar) sau indirect (prin deciziile pe care le iau – investiționale sau strategice) în atingerea obiectivelor de conservare pe care ni le-am propus la nivelul Europei Centrale și de Est. Scopul este ca și cei din cea de-a doua categorie să devină susținători ai proiectelor noastre.

Urmăresc principalii donatori: Comisia Europeană prin fondurile ce pot fi accesate de la această instituție, precum și alți finanțatori (donori multilaterali, bilaterali, fundații) pentru care obiectivele de conservare ale WWF se regăsesc în paleta de finanțare.

Și cum calitatea este cuvântul de ordine în ceea ce mă privește , precum și în munca la WWF, nu în ultimul rând lucrez împreună cu toți colegii pentru a avea propuneri de proiecte de cea mai înaltă calitate.

Având permanent în minte conceptele, direcțiile de conservare pentru care avem nevoie de bani, identific sursa cea mai potrivită viitorului proiect și împreună cu colegii din echipele de conservare pornim dezvoltarea proiectului.

Țelul nostru la nivel de regiune este unul dintre cele mai ambițioase. Ne dorim ca “inima verde a Europei”* să fie o “inimă” care bate în ape limpezi de Dunăre, pe creste împădurite de Alpi și de Carpați, până în străfundurile săgetate de sturioni ale Mării Negre.

Care sunt etapele dezvoltării unei propuneri de proiect?

Înainte de a începe scrierea unui proiect facem o analiză interdisciplinară, împreună cu liderii echipelor, cu directorii de țară, astfel încât atunci când decidem că depunem o propunere la un anumit fond ne-am asigurat că proiectul va contribui la atingerea obiectivelor pe care ni le-am propus, că știm ce ne asumăm și avem un promotor. Apoi, pas cu pas, analizăm îndeaproape contextul și factorii de succes: cu cine trebuie să lucrăm pentru a avea impact – cu alte cuvinte care-mi sunt partenerii cheie, ce ne propunem să obținem prin proiect – se face o analiză a problemei, stabilind obiective clare și activitățile care să ne ajute la atingerea rezultatelor pe care ni le-am propus. Lucrăm fie pe proiecte într-o țară din regiune, fie transfrontalier sau pe proiecte integrate – în care se implică mai multe echipe: păduri și ape, polici publice și educație, etc. Nu este o rețetă universală și propunerea de proiect nu se finalizează odată cu depunerea acesteia la finanțator. Odată câștigată finanțarea, lecțiile din etapa de implementare sunt învățate și integrate, apoi trecem la construirea unei alte propuneri, astfel încât să existe continuitate în activitatea noastră.

Avem un plan strategic, știm unde vrem să ajungem și construim în permanență.

Începând cu 2014, intrăm într-o nouă perioadă de programare/finanțare din fonduri europene (2014-2020). Subiectul a devenit din ce în ce mai prezent pe agendele publice și noi înșine comunicăm constant pe acest subiect. Ce ne poți spune cu privire la tendințe?

Deși la Bruxelles negocierile nu sunt finalizate cu privire la viitoarele instrumente financiare, tendința care se conturează ar fi următoarea: CE va promova proiecte integrate, sectoriale, interdisciplinare pentru implementarea programelor sale. Noi modalități de finanțare vor câștiga teren în defavoarea tradiționalelor “apeluri de proiecte” - programe ample, acoperind o paletă variată de sectoare, implicând o serie largă de grupuri de interese. Comisia dorește cooperare și nu competitivitate. Își dorește de exemplu ca ONG-urile să coopereze în înaintarea de propuneri. Se dorește impact!

Pentru următorii 7 ani, tot bugetul UE se situează la nivel de aproximativ 950 miliarde EUR. Relevant pentru WWF sunt sectoare precum biodiversitatea, schimbările climatice, pădurile, apele, ariile protejate, economia verde, consumul și producția durabile.

Până când viitoarele programe de finanțare vor fi oficial aprobate la nivelul Comisiei, în cadrul organizației lucrăm la dezvoltarea viitoarelor concepte și ne pregătim cu atenție – așa cum spuneam mai sus – pentru identificarea partenerilor cheie și a surselor de fonduri adecvate.

Cum ai descrie, pe scurt, munca la WWF?

Din punctul meu de vedere contează foarte mult să îți dorești să faci ceva dincolo de ceea ce faci pentru tine ca persoană sau de ceea ce e în job description. Îmi place să văd ca în WWF se trece dincolo de job desciption. Mă animă iubirea de natură - cea fără de care noi oamenii nu am exista, ceea ce a influențat și decizia cu privire la ceea ce fac atât acum cât și de-a lungul anilor.

Mai specific pentru ceea ce fac acum, mă bucur să vad ca la WWF se înțeleg mecanismele și că avem flexibilitate și capacitate de adaptare. Referindu-mă la partea de parteneriate, WWF la nivel de rețea are o foarte bună experiență și înregistrează succes după succes. Poziția mea a fost una nouă la nivel de regiune. În paralel și progresiv cu atragerea directă de fonduri pentru proiectele de conservare dezvolt și partea de parteneriate care să ne asigure că impactul activității noastre sporește, nu doar prin proiectele gestionate direct de către noi sau în cele în care suntem parteneri, dar și prin influențarea partenerilor care adoptă valorile WWF și devin aliați în păstrarea echilibrului natural.

Cum îți place să te bucuri de natură cel mai mult?

M-am născut în natură, am crescut în natură și când nu sunt în fața calculatorului sunt în natură – la WWF nu mai am munca de teren și petrec tot timpul în oraș, însă weekend-urile și vacanțele sunt dedicate naturii – fie că este vorba de re-descoperirea naturii în care am crescut și de la care am învățat o grămadă de lucruri, fie de locuri mai îndepărtate. Sunt o fată de la munte și iubesc muntele. Am crescut cu pădurea lângă casă și am un respect deosebit pentru pădure. De mic copil „păduri cutreieram”. Natura însă mă facinează și mă câștigă în orice loc aș merge. Îmi place să o privesc, să-i simt mirosul, să-i ascult freamătul, să o descopăr, inclusiv desculță...

Un lucru despre tine care te face să fii tu. Un tabiet, o poznă din trecut, o pasiune, un lucru care ți-a schimbat radical perspectiva asupra ta sau vieții, o lecție pe care ai învățat-o, un reper/o valoare care îți influențează deciziile...

Îmi place să fac lucruri de calitate, îmi place să fac lucruri care inspiră, ceea ce fac - fac cu pasiune, pentru că îmi place, nu pentru că trebuie. Învăț ceva în fiecare zi – mai mult decât despre finanțări și parteneri :)

Sunt omul care se simte bine oriunde – fie că este un oraș foarte mare, fie că este cel mai izolat sat. Sper ca într-o zi să le îmbin pe cele două într-o mai mare măsură decât o fac acum.

Am o legatură puternică cu pământul. Am început să grădinăresc și la birou :) Simt nevoia să văd viața în jurul meu și să fac ceva pentru viață.

* Green Heart of Europe – numele inițiativei regionale WWF ce se întinde peste 12 țări din Europa Centrală și de Est. Această inițiativă reunește proiectele de conservare din zonele cele mai bogate din punct de vedere al biodiversității și valorilor naturale, între care „Amazonul Europei” (confluența fluviilor Mura, Drava și Dunărea), zonele umede (ca March-Thaya), zonele de sălbăticie (Carpații sudici), zonele în care natura și cultura se găsesc într-o armonie ancestrală (Maramureșul istoric), Coridorul Inferior al Dunării și Delta Dunării.

Interviu realizat de Mara Cazacu - Specialist comunicare WWF-România
    
	© Cristi Ilea
© Cristi Ilea
Doneaza
Doneaza