Numai împreună și prin efort comun putem înclina balanța către acel „viitor durabil” | WWF

Numai împreună și prin efort comun putem înclina balanța către acel „viitor durabil”



Mihaela este un om de bază al echipei WWF, prin cunoașterea ei fină a tehnicalităților legislative, prin experiența acumulată în cadrul biroului WWF din Brașov, dar și prin faptul că este din ce în ce mai aproape, atât fizic, cât și cu gândul și inima alături de oamenii din cea de-a doua cea mai mare arie naturală protejată din țară, Podișul Hârtibaciului din Transilvania. Această zonă, în care natura este încă într-o stare foarte bună din punct de vedere al abundenței și diversității de specii, în care oamenii își lucrează încă pământul în ferme de familie și au în grijă un patrimoniu arhitectural ce ne-a adus faimă peste hotare (case săsești, biserici fortificate și cetăți), este promovată turistic din 2015 sub numele de Colinele Transilvaniei. O zonă în care ASR Prințul Charles a regăsit o imagine idilică a satului, perfect integrat în mediul natural, prin aspectul său și tradițiile agricole, și inspirația pentru grădina de pe propriul său domeniu din Anglia și pentru filosofia armoniei pe care o promovează cu patos la nivel internațional. Vă închipuiți, deci, ce bucurie, mândrie și simț al responsabilității trebuie să resimtă Mihaela trăind într-una dintre cele șapte cetăți saxone din Transilvania și lucrând zi de zi la crearea unui viitor pentru Colinele Transilvaniei în care natura și oamenii să poată coexista, în ciuda conflictului în care par că se adâncesc. 

Când te-ai alăturat organizației WWF și cum ai putea rezuma parcursul tău de până acum în lumea panda?    

Colaborarea cu WWF a început în 2011 când colegele mele de atunci (Florentina și Erika) căutau pe cineva care să cunoască foarte bine legislația și procedurile achizițiilor publice la nivel național, să fie dinamic și musai după „chipul și asemănarea” întregii echipe WWF.

Am absolvit Facutatea de Drept în cadrul Universității Europene I.C Drăgan  și m-am specializat pe Drept comunitar și Arbitraj comercial. Am experiența muncii într-o instituție publică, în cadrul Primăriei Municipiului Brașov, unde am lucrat la departamentul de licitații și contracte publice: acolo m-am asigurat că banii publici sunt cheltuiți  în mod transparent conform procedurilor de achiziții valabile la nivel național și european. Cu acest bagaj de informații am pășit într-o altă lume,  lumea „ONG-istă” (sau „pand-istă”), unde am găsit oameni dinamici și pasionați care lucrau „pentru natură, pentru berze și chiroptere, pentru mamifere”. 

Primul proiect în care am lucrat în cadrul WWF a fost „Pentru natură şi comunităţi locale - Bazele unui management integrat Natura 2000 în zona Hârtibaciu-Târnava Mare–Olt”. Practic de aici începe procesul de învățare a unui nou „alfabet”, acela al „naturii” cu ajutorul căruia am învățat ce înseamnă  „biodiversitate” și ce se întamplă dacă o pierdem, că toți trăim din ceea ce ne oferă natura și că un mod de viață dezechilibrat  poate fi cauza principală a distrugerii resurselor naturale, care sunt epuizabile.  Aici am învățat despre meșteșugurile de altădată și despre cum ar trebui să ne educăm în spiritul descoperirii și păstrării acestor tradiții.

Care este rolul tău în prezent, la ce proiecte lucrezi?

Mi-am dorit foarte tare să fac trecerea de la munca de birou la activitățile de teren, simțeam că trebuia să mă implic mai mult direct, și nu din spatele calculatorului.  Am ales prin 2015 să fiu mai aproape de oameni, natură și comunități rurale în cadrul proiectului „Natura 2000 și dezvoltare rurală în România”, care s-a finalizat de curând. Rolul meu a fost să identific oportunități locale (produse și/sau servicii) pentru dezvoltare rurală și valorificarea acestora prin: elaborarea unor planuri de afaceri împreună cu consultantul nostru, înregistrarea/certificarea acestora ca produse tradiționale și de indicație geografică și promovarea acestora pe piața locală/regională. Agricultura din Podișul Hârtibaciului este bazată în primul rând pe creşterea animalelor și este percepută a fi principala activitate aducătoare de venituri locuitorilor din zonă. În acest sens tocmai s-a finalizat printr-un efort comun și s-a depus spre finanțare un concept de proiect cu o abordare științifică, al cărui obiectiv este realizarea unui set de instrumente metodologice pentru evaluarea impactului ecologic, economic și social al politicilor publice în sistemele agricole ale UE și apoi aplicarea acestora în teren, la nivel de ferme. La noi în țară au fost alese ca și zone-pilot Colinele Transilvaniei (Podișul Hârtibaciului) și Maramureș.

Care sunt cele mai mari dificultăți sau provocări cu care se confruntă comunitățile din Colinele Transilvaniei, din înțelegerea pe care ți-ai format-o până acum?

Cele mai mari dificultăți apar la nivelul percepției fiecăruia despre ce înseamnă dezvoltare/bunăstare  proprie versus bunăstarea comunității  locale. Pentru a construi un model de dezvoltare durabilă în zonă, în care să se regăsească atât invididul cât și comunitatea, avem nevoie de parteneriate și asocieri între localnici, parteneriate „sănătoase” și durabile. Oamenii înțeleg, dar greu se asociază sau intră în parteneriate...o veche rană comunistă, din păcate. Numai împreună și prin efort comun putem înclina balanța către acel „viitor durabil” – atât în această zonă, dar și la nivel general, al societății noastre.

Care sunt motivele tale de optimism în ceea ce privește viitorul acestor comunități?

Sunt puține locuri în România unde stilul de viață tradițional este păstrat și în care omul poate să beneficieze de pe urma acestui mod de viață. Bogățiile acestei zone se împletesc armonios și ele reprezintă fundația pe care putem să construim. Când vorbesc de bogății  vorbesc de meșteșuguri și meșteșugari, de peisaje-mozaic cu înaltă valoare naturală (HNV), de specii periclitate și protejate la nivel european, de pajiști cu arbori seculari, biserici fortificate. Am toată convingerea că suntem pe drumul cel bun, dovadă fiind pașii făcuți  în direcția conștientizării comunității locale asupra importanței și valorii acestui patrimoniu natural și cultural din zonă. Aceste bogății aduc deja beneficii pentru comunitate,  ce-i drept la scară mică încă, dar când vorbim de dezvoltare durabilă lucrurile trebuie făcute cu „rost” și în tihnă (mai trebuie să le aducem din când în când oamenilor aminte că schimbarea  se întâmplă în timp, nu peste noapte). Ingredientele există, trebuie doar să știm să le păstrăm, să le conectăm și fructificăm.

Dacă nu ai lucra la WWF, unde ți-ai investi energia și cunoștințele?

Hmm...aș investi energia câștigată din altă parte tot la WWF, ca voluntar. :)

Cum îți petreci timpul liber?

Când stai la poalele Tâmpei, timpul liber înseamnă 100% activități în natură. Pur și simplu nu poți să stai în casă. Enumăr cu drag, nu neaparat în ordine: bicicletă, schi, munte, cățărat, alergare, cam orice implică efort fizic combinat cu peisaje „uau!” :)

Interviu realizat de Mara Cazacu, Senior Communications Officer WWF-România
Noiembrie 2017
 
	© Doru Oprișan
Mihaela Nechifor, specialist proiecte arii protejate
© Doru Oprișan

Cu acest bagaj de informații am pășit într-o altă lume, lumea „ONG-istă” (sau „pand-istă”), unde am găsit oameni dinamici și pasionați care lucrau „pentru natură, pentru berze și chiroptere, pentru mamifere”.

 
	© Asociația Mioritics
Rețea trasee cicloturism și drumeții în Podișul Hârtibaciului, Transilvania
© Asociația Mioritics
 
	© Asociația Mioritics
Făgărașul. Hosman
© Asociația Mioritics

Oamenii înțeleg, dar greu se asociază sau intră în parteneriate...o veche rană comunistă, din păcate. Numai împreună și prin efort comun putem înclina balanța către acel „viitor durabil” – atât în această zonă, dar și la nivel general, al societății noastre.

 
	© Mihaela Nechifor
Mihaela Nechifor, specialist proiecte arii protejate
© Mihaela Nechifor

Dincolo de orizont în Colinele Transilvaniei, bandă desenată și traseu turistic prin Colinele Transilvaniei pentru copii mici și mari

 
	© Vellant
"Beyond the Horizon – Transylvanian Highlands" is the first comic book to promote wildlife and Romanian traditions
© Vellant
Doneaza
Doneaza