Cu acul și ața cos pe pânză povești pe care oamenii le pot purta cu ei toată viața | WWF

Cu acul și ața cos pe pânză povești pe care oamenii le pot purta cu ei toată viața



Recitesc interviul Nicoletei înainte să îl public pe site și cuvintele în jurul cărora își construiește răspunsurile sunt două: ”învăț” și ”mă inspiră”. Aceasta pentru că Nicoleta este acel om în care se împletesc în mod firesc mintea de contabil cu sufletul de artist, fermitatea cu delicatețea, simțul practic cu bunul simț. Vă invit să o cunoașteți azi pe colega noastră de la Brașov, cea care mânuiește cu măiestrie atât cifrele contabile, cât și acul de cusut.
Cum ai ajuns să lucrezi la WWF?
Din dorința de schimbare, de învățare a unor lucruri noi și din curiozitatea de a lucra într-un mediu care mă înspiră.
Mereu m-am întrebat ce și mai ales cine stă în spatele misiunilor, a captivantelor campanii, a activităților aducătoare de schimbare și a demersurilor cu real impact făcute pentru a veni in sprijinul vieții și păstrării biodiversității de către organizații cu tradiție și istorie în spate precum WWF.
Iar aici, în WWF, pot zice că întreaga curiozitate mi-a fost satisfăcută din plin. Am întâlnit oameni pasionați, oameni cu idei creative, revoluționare și cu dorința de a face diferența acolo unde contează. Sunt oameni care pun umărul să construiască un viitor pentru planeta noastră, acel viitor în care oamenii trăiesc în armonie cu natura.
 
Care este rolul tău în organizație și cum contribui la misiunea WWF pe care ai menționat-o mai sus?
Lucrez ca ofițer financiar în cadrul biroului din Brașov și de-a lungul timpului mi-am susținut colegii în proiecte provocatoare pe care ei le-au gândit astfel încât hățișul legislativ și birocratic să nu-i afecteze. Primul proiect în care am lucrat la WWF a fost „Pentru natură şi comunităţi locale - Bazele unui management integrat Natura 2000 în zona Hârtibaciu-Târnava Mare–Olt”. Și bum!, aici am facut cunoștință din plin cu prima mea cerere de rambursare fonduri, 720 de pagini din care nu trebuia să reiasă nici măcar 2 bani diferență.
 
Care sunt cele mai mari provocări în contabilitatea proiectelor finanțate din fonduri europene?
Cred că cea mai mare provocare cu care ne confruntăm acum o reprezintă instabilitatea economică, lipsa de predictibilitate a condițiilor de accesare a fondurilor europene și menținerea cashflow-ului pozitiv, precum și birocrația care nu face decât să pună bețe în roate  și să ”asigure” timpi morți în locul performanței și orientării spre rezultat. Venind dintr mediul privat în care îmi desfășuram activitatea ca expert contabil și unde decideam ușor corecții sau rotunjiri, aici a trebuit să-mi ascut simțurile “contabilicești ” la maxim, deoarece acele mici diferențe de care vă povesteam mai sus, de 1 ban sau 2, nu trebuie să existe. Punct. Și tot așa, am întalnit de-a lungul timpului diferite proiecte presărate cu felurite provocări, din care am învățat imens și cărora până acum le-am făcut față cu brio. Sunt sigură că vor continua să apară altele noi; eu sunt aici, le aștept și clar nu mă dau bătută. Chiar dacă o să îmi fie greu la momentul respectiv, știu că în final acestea sunt doar oportunități de învățare care mă vor face un profesionist și un om mai bun.
 
Știu că îți place să scrii, să coși, să pictezi? Ce alte pasiuni îți mai condimentează timpul liber?
Am norocul și am întâlnit oportunitățile care să-mi permită să îmbin activitățile pragmatice legate de cifre cu activitățile menționate de tine. Da, partea cu scrisul am descoperit-o târziu. A fost mai mult un răspuns la o provocare lansată de o colegă alături de care am avut șansa să cunosc mai bine Podișul Hârtibaciului, zonă de proiect a WWF România. Așa am început să scriu timid, iar acum mă pot lăuda cu câteva articole la activ în Gazeta Colinele Transilvaniei din rubrica ”Să aducem natura în casele noastre”. Pictez din păcate din ce in ce mai rar, însă plimbându-mă prin sate am redescoperit tradiția care m-a inspirat și m-a ajutat să mă redescopăr. Mi-am reîntors privirea spre cusut și mi-a venit ideea să cos pentru a readuce la viața un element aparent banal, semnul de carte. „Semn în cartea ta”, îmi place să spun, reprezintă modul în care eu imortalizez elementele naturii. Cu acul și ața cos pe pânză povești pe care oamenii le pot purta cu ei toată viața. Și aici e vorba de natură. Normal, WWF m-a învățat să iubesc natura în fiecare lucru mic.
 
Cum conviețuiesc în același om sufletul de artist și mintea de contabil? Ai provocări din acest punct de vedere? Dacă da, ce înveți din ele?
Nu știu cum, însă da, conviețuiesc și totodată mă definesc ca om. Am citit undeva, demult, despre contabilitate că ar reprezenta jumătate știință , jumătate artă. Partea cu știința am înteles-o , însă în legătură cu arta, clar, în cazul meu, am simțit nevoia să compensez creativitatea cu ceva mai palpabil decât imaginația în ceea ce privește aplicarea legilor și politicilor contabile.
 
Ce anume din activitatea WWF te inspiră și te motivează cel mai mult?
Nu pot să nu aduc în discuție un proiect de suflet în care elementul principal îl reprezintă zimbrul. Animal care a disparut din sălbăticie în România acum 200 de ani. Dispărut! Și uite totuși că nu definitiv. O mână de oameni au șters cu buretele cuvântul acesta atât de dramatic și au transformat un vis în realitate: reintroducerea speciei și formarea unei populații libere pe teritoriul țării noastre. Nu mai zic cât de tare mă inspiră și cât de mult învăț zi de zi din pasiunea colegilor care și-au propus ca într-o pădure virgină arborii să continue să moară de bătrânețe și nu tăiați cu drujba. Acestea sunt doar cateva exemple. Pentru mine aventura WWF continuă și vă asigur că am ce învăța în fiecare zi.
Și încă ceva: pasiunea colegilor mei este contagioasă!
................................
Interviu realizat de Mădălina Corciu, Coordonator Comunicare Proiecte WWF-România
Martie 2018
 
	© Ana-Maria Tanasie
Portret Nicoleta Toma
© Ana-Maria Tanasie
 
	© Ana-Maria Tanasie
Un panda in padure
© Ana-Maria Tanasie
 
	© Barna Csiszar
Semn in cartea ta
© Barna Csiszar
 
	© Nicoleta Toma
Expozitie foto
© Nicoleta Toma
 
	© Barna Csiszar
Semn in cartea ta
© Barna Csiszar
Doneaza
Doneaza