România este școala mea de viață | WWF

România este școala mea de viață



Originară din Sardinia, dar un patriot pe care România și l-a câștigat în ultimii ani. Când nu coordonează întâlniri sau participă la întâlniri ministeriale, când nu cercetează și scrie câte-un raport ca o teză de doctorat, când nu călătorește pentru training-uri sau oportunități de a promova munca noastră în alte foruri europene, Monia ne povestește despre țărmurile meditaraneene, despre familie, sărbători și pasiunea lor pentru mâncarea aceea delicioasă; participă la competiții de alergare montană, gătește pentru prieteni sau plimbă cățelul vecinilor. În orice fel de ocazie, Monia își păstrează zâmbetul optimist, curajul și calmul și caută să facă „să fie bine” și să construiască o economie „verde”, bazată pe principii sănătoase și receptivă la provocările de mediu și sociale din prezent.


Când ai venit în România și cum ai ajuns să lucrezi la WWF?

Era 7 martie 2006, o zi de marți, când am sosit prima dată în România. Am avut și alte ocazii de a trăi în străinătate, însă în niciun alt caz nu îmi aduc aminte exact data când am ajuns. O explicație pentru mine este faptul că România este „școala mea de viață”, aici m-am renăscut. O fostă colegă zicea că într-o altă viață este foarte probabil că am trăit aici sau am avut rude aici. Sunt sigură însă de asemănările între Sardinia, regiunea din Italia unde am crescut, și mediul rural din România, între viața pastorală și cultura populară din aceste două părți ale lumii.

Aici, în România, am găsit oportunitățile de a face ceea ce-mi place, și anume să lucrez pentru a produce o schimbare pozitivă prin acțiuni inovatoare, într-un mediu internațional și care implică nevoia de a călători. Am studiat Relații internaționale și diplomatice la Forli, Universitatea din Bologna, plus un master în Relații publice europene la Business School din Roma și visul multora din generația mea era să lucrăm pentru o organizație internațională precum ONU sau UE. Ca urmare, strategia mea era să învăț o limbă din Europa, să-mi cresc șansele, și cum aderarea României urma în 2007, am ales România, inclusiv pentru a vedea cum se întâmplă în fapt acest proces și care este impactul integrării în UE. După 3 luni de consultanță la Primăria Sectorului 2 din București, în Departamentul pentru gestionarea proiectelor europene, m-am alăturat nucleului de oameni cu care am pus bazele Asociației ViitorPlus. În același timp, lucram pentru și trăiam din dezvoltarea și promovarea unor IMM-uri italiene în România. Profesional, a fost o perioadă extrem de complexă și o adevărată provocare și foarte des trebuia să răspund la întrebarea „Ce face o italiancă în România?”

Am aflat că WWF nu este numai despre protejarea speciilor (cum știam eu de când eram mică) dintr-o întâmplare, atunci când un prieten mi-a spus despre anunțul pentru recrutarea unui „Coordonator Program Natură și Prosperitate”. Am citit și m-am gândit: „Nu pot să cred, asta sunt eu, parcă cineva m-a ascultat și a creat această poziție, cu tot ce știu și vreau să fac!” Din ianuarie 2009, visul meu a început cu adevărat.  

Ce face un manager de proiecte de economie verde la WWF?

Programul Natură și Prosperitate a devenit între timp Departamentul de Politici Publice și Economie Verde. În calitate de manager de proiecte de economie verde am grijă să integrăm abordarea legată de ecosisteme în politicile publice și să o demonstrăm prin inițiative locale inovatoare de conservation financing. Asta înseamnă că împreună cu echipa de proiect implementăm instrumente de piață, market-based, precum schemele de Plăți pentru Servicii de Mediu, și contribuim la dezvoltarea afacerilor pe modelul conservation enterprise; acestea mobilizează fonduri pentru activități de management al terenurilor care asigură funcționarea unui ecosistem și livrarea beneficiilor de către natură pentru indivizi, afaceri și societate, în general.

Ca exemplu, în 2012 am sprijinit crearea unui Fond de Conservare și Dezvoltare Durabilă pentru zona Mara-Cosău-Creasta Cocoșului din Maramureș, unde s-au strâns 600 de Euro din partea unor pensiuni de familie și tur-operatori. După ce au fost analizate presiunile și prioritățile de conservare a naturii, s-a ales democratic realizarea din acești bani a unui traseu tematic în Rezervația Naturală Pădurea Crăiască, pentru a reface și menține frumusețea peisajului și a pune în valoare aria protejată pentru comunitatea locală și turiști. Pentru a strânge diferența de bani, sprijinim acum comunitatea locală prin organizarea campaniei de strângere de fonduri pe platforma romanească „We are here”, unde până pe 13 noiembrie oricine poate oferi o donație: www.wearehere.ro/p/poteca-de-povesti.   
 
Cu ce te mândrești cel mai mult, din toată activitatea ta la WWF?

Mă pasionează faptul că lucrez cu oameni din diferite domenii și perspective de acțiune, de la cei care au mici afaceri în mediul rural, producători locali sau proprietari de pensiuni, la administratori de arii protejate și inclusiv reprezentanți ai autorităților publice locale sau la nivel guvernamental. Cu toate că este solicitant și imprevizibil, faptul că putem influența deciziile oamenilor în direcția sustenabilității este o responsabilitate de care în sinea mea mă mândresc.

De pildă, anul ăsta mi-am asumat o mare provocare și anume să coordonez proiectul „Demonstrarea și promovarea valorilor naturale pentru a sprijini procesul decizional în România”, prin care procesul de cartare și evaluare a ecosistemelor și serviciilor pe care le oferă începe și la noi ca parte a inițiativei europene cunoscută ca MAES (Mapping and Assessment of Ecosystems and their Services) și promovată prin Strategia UE privind Biodiversitatea 2020. 

Care este locul tău preferat din țară?

E greu de spus. Faptul că în România încă poți avea o experiență directă cu natura este parte din alegerea mea de a trăi în continuare aici. Totuși este un loc pe care de fiecare dată când mă gândesc la el sau sunt acolo îl simt direct în stomac, cum e și cu dragostea. Este vorba de satul Măgura și zona Piatra Craiului. Am multe amintiri acolo și o parte din oamenii deosebiți pe care îi cunosc locuiesc sau iubesc sau merg acolo des.

De unde îți iei inspirația și energia?

Sunt câteva lucruri la care mă întorc mereu atunci când caut claritate și idei, dar și să mă reîncarc.

Sportul, în primul rând. Toata viața am făcut mișcare. Treisprezece ani am jucat volley până la un nivel profesionist, însă de când am plecat la Forli, la facultate, mi-a fost greu în mod constant să mă alătur unei echipe și am început să experimentez - de la înot la aerobic și alte activități de sală, dans latino, până am descoperit sportul outdoor și am găsit o nouă sursă de motivație în alergarea montană. Cum să nu-ți placă să numeri kilometri printre dealurile înflorite muncite de țărani, pădurile de-un farmec extraordinar și avându-i pe fundal pe minunații Munți Carpați?!    

În al doilea rând, gătitul. Așa am acces la latura mea creativă și îmi exprim spontaneitatea, iar uneori am senzația că pictez :) Nu am un stil anume, cu toate că „cei 7 ani de acasă” se bazează pe dieta mediteraneeană. Îmi place să variez, mai ales că mergând prin Maroc și Asia am descoperit un univers al mirodeniilor.

Mă simt bine în special când gătesc pentru sau împreună cu prieteni, a treia sursă de energie pentru mine. Să aduni oameni deosebiți care nu se cunosc dar au lucruri în comun este pur și simplu minunat! Conversațiile trec armonios prin subiecte de actualitate, glume, cultură și mediu, iar la sfârșit toată lumea pleacă de două ori sătulă și satisfăcută :)

În mod similar, mă inspiră să cunosc oameni cu povești de viață diferite și interesante. Este pentru mine o călătorie emoțională și educațională unică, prin care ajung să mă dezvolt, aflând și încercând lucruri noi. De fapt, astfel mă reinventez și până la urmă mă regăsesc.

Interviu realizat de Mara Cazacu, Specialist comunicare WWF-România
 
	© WWF-România
Monia Martini, Manager proiecte economie verde WWF-România. Pe teren, în Pădurea Crăiască (Maramureș).
© WWF-România

În România, am găsit oportunitățile de a face ceea ce-mi place, și anume să lucrez pentru a produce o schimbare pozitivă prin acțiuni inovatoare.

Monia Martini, WWF DCPO, Romania.  
	© WWF DCPO
Monia Martini, WWF DCPO, Romania.
© WWF DCPO

Sprijinim acum comunitatea locală din zona Mara-Cosău-Creasta Cocoșului prin organizarea campaniei de strângere de fonduri pe platforma „We are here”, unde până pe 13 noiembrie oricine poate oferi o donație pentru Pădurea Crăiască: www.wearehere.ro/p/poteca-de-povesti.   

 
	© WWF-România
Monia Martini, Manager proiecte economie verde WWF-România. Pe teren, în Pădurea Crăiască (Maramureș).
© WWF-România

Mă pasionează faptul că lucrez cu oameni din diferite domenii și perspective de acțiune, de la cei care au mici afaceri în mediul rural, producători locali sau proprietari de pensiuni, la administratori de arii protejate și inclusiv reprezentanți ai autorităților publice locale sau la nivel guvernamental.

WWF DCPO, Danube PES project, Monia Martini and Raluca  
	© WWF
WWF DCPO, Danube PES project, Monia Martini and Raluca
© WWF
Doneaza
Doneaza