”Singurul reper pe care-l am sunt eu însămi: să fiu azi mai bună ca ieri” | WWF

”Singurul reper pe care-l am sunt eu însămi: să fiu azi mai bună ca ieri”



E delicată, are gropițe în obraji și nu vorbește prea mult. Nu vă lăsați înșelați! Mădălina Hrițuleac e o tânără cu multă personalitate, care caută noi provocări și e într-o continuă competiție cu sine însăși. A ajuns la WWF în primăvara lui 2017, din zona corporate advertising, și a găsit aici acel echilibru sănătos între lupta pentru o cauză bună și abordarea pragmatică. Din poziția ei la WWF, Mădălina trebuie să convingă marile companii că exploatarea sustenabilă a resurselor e nu doar o datorie etică, ci și un beneficiu pe termen lung. E convingătoare? Haideți să vedem...
Când și cum ai ajuns să lucrezi cu WWF?
Anul trecut, cam pe vremea asta, mă suna Alexandra Dumitrescu (de la departamentul de Fundraising, n.r.) să mă întrebe dacă nu știu pe cineva interesat de postul de CorporatePartnerships Officer. I-am zis că nu știu, dar am rămas cumva cu gândul la asta. M-am foit vreo două nopți când pe-o parte, când pe alta, până i-am trimis CV-ul meu, deși inițial nu aveam vreun gând să plec de la fostul job.
 
În ce măsură te-au ajutat pregătirea și experiență anterioară?
Eu zic că lucrurile s-au potrivit destul de bine, în ideea în care actualul job îmbină frumos experiența meaîn alte ONG-uri cu cea de agenție de publicitate.Pare un fel de job ideal, în care lucrezi în ONG (adică ai în spate cauza aia bună, care te motivează să te dai zilnic jos din pat), dar lucrezi și cu companiile, astfel încât îți păstrezi pragmatismul și rămâi destul de bine ancorat în realitate.
 
Cum și de ce ai ales mediul ONG?
Aici merge clișeul ăla cu „el m-a ales pe mine” (râde). Dacă privesc mult înapoi, cred că ține foarte mult de educație. Adică acum în școli se promovează mult idea de voluntariat și așa am început și eu în liceu cu tot felul de acțiuni: strâns gunoaie, ajutat copii din familii defavorizate sau dezăpezit casele bătrânilor. Asta până mi-am găsit cumva locul în Platforma Unionistă Acțiunea 2012, adică ong-ul ăla care scrie peste tot Basarabia e România, dar care garantez eu că mai face și multe alte lucru pentru românii de peste Prut. Și mai sunt și din Botoșani, o zonă geografică ce favorizează astfel de implicări sociale. Și așa am început cu mers în licee, strâns semnături, până la hărțuit parlamentari, marșuri de mii de oameni în stradă la București și Chișinău... și alte rebeliuni.
 
Descrie-ne pe scurt în ce constă munca ta la WWF.
Împreună cu colega mea Cristina Haită încercăm să abordăm sectorul de afaceri cu scopul de a strânge fonduri pentru proiectele de conservare a naturii. Aici intra și campania de 20%, prin care firmele puteau redirecționa o parte din impozitul pe profit către WWF. De asemenea, lucrăm cu mediul de afaceri prin crearea unor parteneriate menite să ajute companiile să-și schimbe modul în care fac business și să-și reducă amprenta ecologică. Pe lângă asta, organizăm evenimente de networking şi know-how pentru companii, promovăm practici responsabile de mediu în middle şi top managementul companiilor şi în rândul angajaţilor acestora și susținem produsele și serviciile care respectă natura și oamenii.
 
Care sunt cele mai mari provocări?
La 23 de ani și având un job într-un domeniu în care sunt încă novice, provocările sunt multe, dar cred că e foarte important să înțeleg munca colegilor experți în conservare, impactul pe care îl au companiile asupra mediului și a comunităților și cum pot găsi o cale de mijloc prin care nucleul cât mai multor afaceri să fie bazat pe sustenabilitate, astfel încât acestea să aibă un impact pozitiv asupra societății și mediului înconjurător.

La ce lucrezi intensiv în această perioadă?
Fiind început de an, probabil că în orice department, și la Corporate analizăm ce-am făcut anul trecut, tragem concluzii și facem stategia pentru anul în curs.
 
Care sunt partenerii corporate ai WWF și care sunt criteriile de selecție?
Printre partenerii cu care lucrează WWF se numără Carrefour România, cu care avem de anul trecut un parteneriat strategic pe trei ani, ce are ca scop protejarea a 21.000 de hectare de păduri, Garanti Bank, care redirectionează 0,3% din valoarea cumpărăturilor achitate cu WWF Bonus Card către programele WWF, și Brico Depot, care își dorește ca pe termen lung să ajungă la un procent cât mai mare de produse vândute din lemn certificat FSC. În loc de criterii de selecție le-aș zice principii, cele care stau la baza oricărei relații dintre WWF și sectorul de afaceri și care sunt orientate pe soluții în beneficiul naturii.
 
Legat de viață profesională, cine sau ce te inspiră?
Nu m-aș încărca cu vreun model din acela din care tot vedem citate pe Facebook și care pare că nu s-ar fi abătut niciodată de la calea cea dreaptă. N-am vreo persoană anume la care să mă raportez în viață profesională. Consider că suntem prea diferiți unii de alții, așa că singurul reper pe care-l am sunt eu însămi: să fiu azi mai bună ca ieri.
 
Ce îți mai umple timpul când nu ești la birou?
Adevărul e că rare sunt momentele când mă plictisesc, pentru că acasă mă așteaptă mereu Mira, cățelușa mea brac german, care e un munte de energie. În rest, ca tot omu’, mai gătesc, mai văd un film, mai citesc o carte, mai la munte, mai la mare... În concedii obișnuiesc să plec în călătorii pe motocicletă împreună cu prietenul meu (eu ca pasager). E și asta un mod de a fi mai aproape de natură având contact direct cu vântul, ploaia, soarele, mirosurile, insectele. (zâmbește)
 
Te-am văzut venind zilnic pe bicicletă la birou. E periculos/dificil să pedalezi pe străzile din București?
Eu zic că se poate. Sunt de părere că (încă) e loc pentru toată lumea și că nu există o tabăra a celor buni și una a celor răi, așa cum se mai raportează unii la relațiabiciclist-conducător auto. Pentru mine e o plăcere reală să îmbin utilul cu plăcutul și să ajung dimineață la birou cu bicla. Când lumea abia se trezește, eu deja am o groază de povești: cum m-a scuipat unul, cum m-am certat 15 minute cu altul care a parcat pe pistă, cum era să iau un pieton în brațe (că deh... nu traversăm tot timpul ca la carte, pe lângă bicicletă). Dar există și un echilibru în treaba asta: sentimentul ăla plăcut când te saluți cu alți bicicliști și eventual mergi împreună o bucată de drum sau șoferul ăla nebun care insistă să trec eu prima deși am roșu (că așa crede el că-mi arată respectul). În concluzie, mă bucur că mi-am depășit teamă de trafic pe care am avut-o când m-am mutat în București. Cu o țâră de atenție poți ajunge teafăr acasă.
 
Ce nu te-ai vedea făcând vreodată?
Hm... cred că deprinde foarte mult de perioada vieții în care te afli. Am zis de multe ori că nu o să fac una sau altă (inclusiv mersul pe bicla în traficul din București), dar cu timpul ajungi să îți depășești limitele sau să fii pus cumva în situația respectivă.
 
A consemnat Livia Cimpoeru, Communication Specialist la WWF România
 
 
	© WWF-Romania
© WWF-Romania

La WWF susținem produsele și serviciile care respectă natura și oamenii

 
	© WWF-Romania
© WWF-Romania
 
	© WWF-Romania
© WWF-Romania
Doneaza
Doneaza