Marina Drugă: De ce merită să ai un job plin de provocări? | WWF

Marina Drugă: De ce merită să ai un job plin de provocări?



Cum este să ai job-ul mult visat din copilărie și fiecare zi la serviciu să te întâmpine cu premiere și noi provocări? Inițiativa de resălbăticire a zimbrului în Carpații Meridionali, unul din cele mai complexe proiecte ale WWF România, îi dă managerului de proiect, Marina Drugă, cadrul perfect pentru a căuta soluții viabile și a găsi un echilibru între muncă și familie.
Când te-ai decis să devii biolog?
Încă de prin clasă a șasea mi-am dat seama că mă interesează biologia. Cred că acest interes a fost declanșat de faptul că tatăl meu, care petrecea mult timp în natură, aducea acasă foarte frecvent diferite animale (iepuri sălbatici, raci, păsări etc.), iar eu eram curioasă să aflu mai multe despre acestea. Un al 2-lea motiv: „Enciclopedia tânărului naturalist”, o carte care am primit-o de la mama. Poveștirile din aceasta sunt fascinante pentru un copil, iar asupra mea și-au pus amprenta definitiv. 
Tot cam de pe atunci, în școală unde învățam, a venit o profesoară nouă de biologie. Avea o abordare total diferită de alți profesorii, știa cum să mențină viu interesul elevilor pentru acest domeniu. Părintii mei și-au dorit foarte mult să fiu medic, dar deși nu au fost în totalitate de acord cu dorința mea de a fi biolog, am avut tot timpul susținerea lor.  
 
Povestește-ne despre câteva momente importante din experinta ta de biolog.  
Au fost mai multe momente, spre exemplu în clasa a 6-a am fost fascinată când am văzut pentru prima dată structură celulei la microscop, în primul an de facultate am descoperit ornitologia și etologia, ceea ce mi-a dat direcția în carieră. Un alt moment este acela în care m-am îndrăgostit pentru totdeauna de biodiversitatea Dobrogei și a Deltei Dunării. Confirmarea pentru prima dată în fauna României a prezenței stufaricăi (Cettia cetti) (împreună cu Istvan Moldovan) este o trăire aparte și un rezultat al muncii de teren de care pot spune că sunt mândră. Sunt multe evenimente care mi-a marcat viață din punct de vedere al profesiei... este greu să mă opresc la unul anume.
 
Ce te-a impulsionat să preiei rolul de project manager în proiectul de resălbăticire a zimbrului Life Bison
Să fim foarte clari, pasiunea mea este și va fi pentru totdeauna ornitologia. Dar pe lângă asta mă interesează multe alte aspecte și domenii ale biologiei. Acest proiect m-a atras din punct de vedere al provocărilor. Se va reuși introducerea acestei specii în sălbăticie sau nu? Care sunt riscurile? Care este cel mai eficient management? etc. Pe lângă asta etologia animalelor este un domeniul care m-a interesat încă din primul an de facultate, iar în cazul zimbrului este interesant de știut cum se schimbă comportamentul indivizilor ținuți în captivitate odată eliberați, cum se adaptează etc.
 
De ce crezi că este importantă reintroducerea zimbrilor în munții Carpați?
Încă dinainte de a începe proiectul de reintroducere a zimbrului în România am citit o lucrare despre efectul semnificativ asupra refacerii biodiversității pe care l-a avut reintroducerea bizonului în parcul Yelloswstone. Este clar că atât bisonul cât și zimbrul sunt specii umbrelă care joacă un rol semnificativ în refacerea biodiversității prin faptul că declanșează procese naturale la nivel de lanț trofic și ecosistem. Conform datelor din literatură științifică, zimbrul este o specie de a cărei prezența în ecosistem beneficiază peste 500 de alte specii, începând de la nevertebrate până la mamifere.
 
Ce benefiicii crezi că au oamenii de pe urma biodiversității create de zimbri? 
Beneficiile pentru oameni sunt diverse, începând de la calitatea pajiștilor, echilibrul în activitățile de păstorit, educație în spiritul conexiunii cu natura, un mediu sănătos și desigur dezvoltarea comunității și a ecotursimului. Desigur în cazul dezvoltării comunități și ecotursimului vorbim de o activitate specifică care se axează să zicem pe „observarea sălbăticiei” și corelarea acestor activități cu tradițiile și cultură. Nu este vorba de un turism în masă. Este destinat în principiu iubitorilor de natură, care preferă să „trăiască” sălbăticia, să se deconecteze în totalitate de civilizație pentru câteva zile. Este o nișă de viitor pentru o comunitate mică, care gândită foarte bine poate deveni o activitate pe termen lung, de pe urmă căruia poate beneficia atât natura cât și omul. 
 
Fiul tău crește alături de biologi și prin natură, cum este experiență această pentru voi că familie? 
Este dificil să ajungi la un echilibru, atunci când îți împarți timpul între familie și pasiune. Băiatului meu știe că ceea ce facem noi este ceva frumos, că noi încercăm să „cercetam și salvăm natura”. Pentru el discuțiile despre păsări, zimbru, nurcă, pădure, flori etc. sunt foarte naturale, fac parte din rutina zilnică.  Încă de la vârsta de 2 anișori noi căutam animale prin pădurile Făgărașului și îl învăța deosebirea dintre conifere și foiase 😊 în cel mai simplu limbaj posibil.
 
Consider că este esențial și de datoria noastră să formăm o generație care să știe că noi suntem parte a naturii și nu stăpânii acesteia. Legătura cu natură ar trebui să facă partea din educația noastră zilnică. Trebuie să ne învățam copiii și să le trezim curiozitatea pentru  tot ce îi înconjoară înainte de a le omori neuronii cu tehnologia.

Interviu realizat de Bianca Ștefănuț, Specialist Comunicare, WWF-România.
 
 
	© WWF Romania
© WWF Romania
 
	© WWF Romania
© WWF Romania
Doneaza
Doneaza