”Bunicii m-au învățat că dacă vreau să iau, trebuie mai întâi să dau” | WWF

”Bunicii m-au învățat că dacă vreau să iau, trebuie mai întâi să dau”



”No, tulai Doamne, că tare mi-o fos dor de tine!” Așa te întâmpină Ioana Ismail când te vede după o vreme și simți că o zice cu suflet. Mierea și accentul irezistibil din glasul ei vin de hăt, de departe, tocmai de la Maramureș. Și nu-i doar glasul, căci așa-i ea, caldă și omenoasă, gata să te ajute cu orice, chiar și numai cu o vorbuliță bună pentru o dimineață ploioasă de luni.
Dacă viața n-ar fi dus-o către lucrul cu cifre și tabele, Ioana ar fi fost acum undeva pe coclauri, cercetând tainele Pământului. Și-a petrecut copilăria într-un cătun la poalele Igișului, unde natura însemna ”acasă”. Deloc întâmplător, a ajuns să lucreze tot pentru natură și, din când în când (dar niciodată suficient!), să ajungă pe teren alături de colegii de echipă. Ioana e asistent de proiect pentru TRANSGREEN și LIFE EuroLargeCarnivores – două proiecte importante ale WWF dedicate animalelor din sălbăticie – pentru care asigură munca administrativă. Face documentații și proceduri de achiziții, trimite emailuri, completează tabele și rapoarte, obține aprobări, organizează evenimente – pe scurt, se ocupă de tot acel stufăriș birocratic care ține pe picioare un proiect dedicat naturii.
Ce caută o băimăreancă la București și ce-o mână să lucreze alături de WWF? Aflați din interviul de mai jos:

Povestește-ne puțin despre începuturile tale la WWF. Cum ai ajuns să lucrezi aici și în ce proiecte te-ai implicat până acum?

Sunt de puțin timp și de mai mult timp cu WWF. În 2013, am avut ocazia să îmi schimb domeniul de activitate prin angajarea mea, pentru o perioadă de un an, la WWF, filiala Baia Mare. Venind din domeniul economic (Direcția Județeană de Statistică Maramureș), proiectul Graniţe deschise pentru urşii din Carpaţii României şi Ucrainei a fost o uimire și satisfacție în viață mea. A fost prima dată când înțelegeam ce acțiuni se pot face pentru Pământul nostru. Mulțumesc echipei de la Baia Mare care m-a format, mi-a inspirat standardul WWF și m-a făcut să-mi doresc să mă realătur muncii lor, după 3 ani (timp de care a beneficiat Juniorul).
Acum sunt parte din echipa Wildife&Landscape și contribui la implementarea proiectelor TRANSGREEN și LIFE EuroLargeCarnivores, de la biroul WWF din București, de aproximativ un an. Sunt asistent de proiect, rotiță care, pe parte administrativă, asigura o bună colaborare atât în interiorul cât și în exteriorul proiectelor.

E greu, e ușor, e plăcut ceea ce faci la WWF?

Fiecare zi la WWF este o plăcere, începând cu cafeaua de dimineață, savurată alături de oamnei tare dragi mie și continuând cu muncă plină de stimul intelectual și satisfacții. Achiziții, organizare de evenimente, documentare și raportări sunt parte din atribuțiile mele care se combină tare fain cu ieșirile în teren, atât de „acasă” mie.
Munca mea în WWF este o prelungire a principiilor personale, iar umanitatea acestui colectiv îmi dă încredere în orice situație m-aș afla!

De 3 ani te-ai mutat cu familia în București. Ești foarte departe de casă, și asta nu se măsoară doar în kilometri. Cum te-ai adaptat noului mediu?

Mutările de plăcere se fac în tinerețe, cum a fost cea din SUA, la 25 de ani (râde). Decizia de mutare la București am luat-o pe principii raționale. Sufletul a rămas la Baia Mare, de unde își ia energia în continuare. Combinația acestor două locuri aduce satisfacții!

La WWF ai început cu un proiect dedicat urșilor, iar azi lucrezi pentru LIFE EuroLargeCarnivores, un proiect dedicat îmbunătățirii coexistenței cu carnivorele mari. Ți-au rămas în amintire momente interesante din aceste proiecte?

În proiectul Graniţe deschise pentru urşii din Carpaţii României şi Ucrainei au fost monitorizați cu colare GPS 5 urși și-atunci a fost prima dată când "vădeam" pe unde se plimbă Moș Martin și mai ales cat de muuuult se plimbă! Am mai avut ocazia să chem lupii, la o sesiune de wolf howling pe timpul nopții, împreună cu colegii din proiectul LIFE EuroLArgeCarnivores, în toamna trecută, în munții Apuseni. Experiența mi-a înghețat sângele în vene, dar aș repeta-o oricând, fără ezitare.

Care sunt legăturile tale cu natura? Cine sau ce te-a învățat să o apreciezi?

Crescută fiind într-un cătun la poatele Ignișului, bunicii mei sunt cei care m-au învățat că dacă vreau să iau, trebuie mai întâi să dau! Ieșirile, discuțiile cu natură și în natură erau ceva „natural” la acea vreme și mai târziu. Acum sunt „programate”... Îmi pare rău pentru copiii noștri care vor învăța mai mult din cărți cum „arată” natura!

Cum te ții conectată la natură?

Prin sport și drumeții. În educația celor șapte ani de acasă se înscrie sportul: orientarea turistică, schi fond – sporturi desfășurate în natură. Schiul alpin este marea mea iubire Neinterzisă, de aproape 35 ani.

Ai doi copii cu care te mândrești. Ce-ai vrea să învețe de la tine?

Că în viață se poate trăi fericit!
 
A consemnat Livia Cimpoeru, Communication Specialist WWF România
 
  
	© Ioana Ismail
© Ioana Ismail

Îmi pare rău pentru copiii noștri care vor învăța mai mult din cărți cum arată natura!

 
	© Ioana Ismail
© Ioana Ismail
Doneaza
Doneaza