Florin Hălăstăuan | WWF

Florin Hălăstăuan



 

De când lucrezi la WWF și cum te-ai alăturat echipei?

Lucrez la WWF-România din noiembrie 2016. Cunoșteam de mult o parte din echipa care a început și a lucrat în proiectul LIFE Bison. Când a apărut oportunitatea unui job în proiect am decis să mă alătur inițiativei. Este un proiect interesant care îți oferă multe oportunității în ceea ce privește conservarea, protecția mediului, dezvoltarea comunitățiilor locale.

 

A fost o primavara plină pentru echipa voastră. Cum ați pregătit transporturile din acest an și cu ce dificultăți v-ați confruntat?

 

Acum, după ce au trecut toate evenimentele și mă uit în urmă, pare că a fost ușor. Însă au fost foarte multe provocări și, desigur, momente dificile.

În primul rând a fost timpul foarte limitat, echipa de implementare mică numeric și, nu în ultimul rând, vremea cu iarnă târzie care a decalat mult pregătirea țarcurilor.

O mare provocare în aceste condiții a fost construcția țarcului de aclimatizare și celui de resălbaticire din Poeni. Țarcul de aclimatizare din Poeni este diferit de cel din Armeniș fiind situat în zona superioară a perimetrului în care implementăm proiectul. Acest lucru a însemnat transportarea într-o zonă greu accesibilă a aproape 100 metri cubi de material lemnos în luna ianuarie și februarie, în condiții de frig, zăpadă, noroi etc. Apoi construirea gardului de lemn și a gardului electric au fost destul de dificile din cauza terenului accidentat, a frigului și a precipitațiilor. În toată această perioadă echipa a dat maxim din ce a avut fiecare și în final totul a ieșit așa cum a fost planificat pentru a primi zimbrii în cele mai bune condiții.

 

Transporturile nu au fost foarte greu de organizat - vorbesc de partea noastră, în România. Am purtat discuții, am găsit parteneri locali și autoritățiile locale ne-au sprijinit în repararea drumurilor de acess către țarcurile de aclimatizare, lucruri deloc ușoare dacă privim situația comunitățiilor locale.

 

Care este frumusețea meseriei de Ranger? Care sunt provocările?

Lucrez ca ranger de aproape 20 de ani, de fiecare dată am găsit câte ceva să îmi pară frumos și interesant. Anii de început au reprezentat o perioadă de adaptare, de transformare, de învățare - în special învățare din proprile greșeli. Apoi am început să descopăr partea frumoasă a acestei meserii, am învățat să ascult și să îmi folosesc cunoștințele acumulate pentru a educa oamenii,  pentru a comunica și a transmite mesajele corecte către persoanele cu care am intrat în contact. În general, satisfacția mare am avut-o vorbind copiilor și tineriilor, ei sunt receptivi și se adaptează ușor la nou. În același timp, am avut bucuria să văd cum discuțiile cu membrii comunităților în care am lucrat au adus schimbări în modul de înțelegere a problemelor de conservare a naturii sălbatice.  

Aceasta este provocarea meseriei de fapt: provocarea de a ne adapta la ce se întâmplă azi în jurul nostru în ceea ce privește mediul și protecția mediului. Cred că în momentul în care fiecare ranger din România care lucrează azi într-o arie protejată întelege că trebuie să se adapteze și să își dezvolte abilitățiile pentru a face față acestor provocări privind impactul uman asupra mediului, în special asupra arilor protejate, atunci vom avea turiști și cetățeni care vor fi mult mai mult grijulii.

Știu că faci parte din Federația Internațională a Rangerilor și ești un membru activ când nu lucrezi pentru proiectul de reintroducere a zimbrului în sălbaticie. Ce își propune această organizație?

Sunt multe de spus aici, însă voi încerca să rezum în câteva cuvinte.

Federația Internațională a Rangerilor (IRF), a cărui vicepreședinte sunt în acest moment și în cadrul căreia am acumulat o activitate de aproape 15 ani, își propune să pună împreună rangerii din întreaga lume, să mărească nivelul de pregătire profesională a acestora prin organizarea cursurilor de specialitate, a schimburilor de experiență  și prin implementarea unor programe educaționale etc.

IRF dorește să facă cunoscută în întreaga lume importanța rangerilor care lucrează în ariile protejate și pentru protecția mediului, să pună în lumină valoarea și sacrificiul pe care acești oameni sunt dispuși să îl facă. De asemenea, împreună cu aripa caritabilă a federației, Fundația Thin Green Line (TGL), IRF ajută rangerii răniți și familiile rangeriilor decedați în slujba naturii, oferind sprijin financiar, ajutând la construcția caselor acestora, oferind burse copiilor proveniți din aceste familii. În fiecare an, mai mult de 100 de rangeri își pierd viața în slujba naturii. În cinstea lor, a celor care au plătit cu viața pentru natură, sărbătorim anual Ziua Internațională a Rangerului în data de 31 iulie.

Ce diferențe există în felul în care această meserie se practică la nivel internațional și în țara noastră?

La noi, această meserie se practică de 15 ani, deci este relativ nouă dacă facem comparație cu cei 100 de ani ai rangerilor americani. De aici apar diferențele: experiența, importanța și valoarea acordate în acest moment rangerului și muncii sale.

 

Ce diferențiază WWF de restul locurilor de muncă unde ai mai lucrat?

Cred ca diferența dintre locurile unde am lucrat pâna acum și WWF este în primul rând independența organizației față de orice autoritate din țară. Acest lucru reprezintă un mare plus, dar și o provocare. Când ai resurse limitate și legile nu sunt întotdeauna prietenoase cu protejarea naturii,  trebuie permanent să te reinventezi, să găsești noi soluții care să te conducă spre îndeplinirea misiunii căreia te dedici. Și asta înseamnă multă pasiune, sentiment specific fiecăruia dintre cei care lucrează acum alături de WWF-România .

Cum alegi să îți petreci timpul liber?

Cu familia împart tot timpul liber. Am o fetiță, Alberta, care are aproape 3 ani și acum a început să înțeleagă lucrurile de bază despre natură. Este în plin proces de formare și sper să îi transmit cât mai multe din respectul și iubirea mea pentru natură.
 

Interviu realizat de Mădălina Corciu, Coordonator Comunicare Proiecte WWF-România
Iunie 2018

 
 
	© Florin Hălăstăuan
Florin Hălăstăuan
© Florin Hălăstăuan
 
	© Florin Hălăstăuan
Florin Hălăstăuan
© Florin Hălăstăuan
 
	© WWF-România
Florin Hălăstăuan
© WWF-România
Doneaza
Doneaza