Delta ar trebui să fie în bucket list-ul nostru | WWF

Delta ar trebui să fie în bucket list-ul nostru



Bună ziua, Domnule Castor! Chiar, de ce ți se zice așa?
 
Povestea a început în primăvara 2012, când am ajuns prima oară la căsoaia castorilor. Încet-încet am devenit pasionat de această specie, am citit tot ce era disponibil despre ea și am vizitat constant zona. La fiecare întâlnire cu colegii le povesteam ce mai era nou, așa că în scurt timp am fost întâmpinat cu "Bună ziua, Domnule Castor!" și cu o mulțime de întrebări despre simpaticele rozătoare. Cu toate acestea, abia în 2014 am reușit să pătrundem în lumea lor.
 
Anul trecut a început activitatea de monitorizare a castorilor de către WWF împreună cu ICAS Brașov, iar Cristi a setat camerele cu infraroșu din zona Somova-Parcheș.  La câteva luni, camerele au înregistrat video primii castori din deltă, din ultimii 200 de ani.
 
Cristian Mititelu-Răileanu lucrează în zona Deltei Dunării de peste 15 ani. Întotdeauna am vrut să fac ceva prin care să o păstrez așa cum merită. Ultimii patru, ca parte a echipei WWF. Admiram WWF pentru felul în care abordează protecția naturii. Pe câțiva din actualii colegi i-am cunoscut cu mult înainte de a mă alătura echipei. Și chiar acest lucru a făcut ca lucrurile să se întâmple invers, adică WWF să mă considere demn de a face parte din echipă atunci când a fost nevoie de un coordonator local pentru inițiativa Rewilding Europe în Delta Dunării. Ce poți cere mai mult?!
 
Pe teren sau cum e când în loc de șosele ai canale cu sălcii și păsări
 
Munca mea de zi cu zi se împarte între activități de birou și deplasări în teren. Iar o zi în Deltă începe aproape invariabil cu barca, echivalentul mașinii pentru transportul pe apă. E doar puțin mai complicat, pentru că o călătorie pe apă trebuie pregătită cu grijă. Continuând analogia cu drumurile pe uscat, barca îți oferă o plimbare lină sau cu hopuri, în funcție de cât de agitată e Dunărea, dar întotdeauna infinit mai interesantă, pentru că în loc de șosele ai canale cu sălcii, lacuri cu păsări și covoare de nuferi.
În comunitățile din Deltă avem privilegiul de a cunoaște oameni, de a înțelege viața de acolo și de a contribui la o schimbare în bine. Deseori însoțesc fotografi sau reporteri și încerc să le deschid ochii asupra frumuseții și realităților de aici.
 
Dar mai faci și tu poze. Unele dintre ele sunt incluse în expoziția “Delta Dunării, perspective noi”. Ce înseamnă pentru tine fotografia?
În primul rând nu mă consider un fotograf, nici măcar amator. Privesc aparatul de fotografiat ca pe un instrument cu care prinzi un moment sau un peisaj  și-l fixezi fie pe hârtie, fie digital.
Cred ca eram prin clasele primare când tatăl meu m-a învățat să fac poze și apoi să le developez singur, acasă. Dar libertatea a venit în era digitală. Mi-am vândut prima mașină ca să-mi cumpăr un DSLR...
Fotografia, pentru mine, este modul în care pot arăta și celorlalți ce am văzut eu mai interesant și mai frumos. Și cred că fotografiile frumoase trebuie arătate tuturor.
 
Cu toate astea, Cristi e de părere că cel mai bine este ca fiecare să vadă cu ochii lui Delta. Este una dintre ultimele zone sălbatice ale Europei, dar și un loc unde se mai păstrează modul de viață și tradițiile diferitelor etnii. Merită să vii aici pentru amestecul de natură, peisaje, păsări și animale, dar și de gastronomie, ospitalitate și originalitate. Delta ar trebui să fie în "bucket list"-ul nostru.
 
Ce faci în timpul liber?
Încerc să fac sport și să mă mețin în formă, e un lucru care ține de respectul de sine. Dar mișcarea este cu adevărat importantă, de aceea am ales ca "unelte" fie două roți, fie canoea pentru a mă deplasa. Și cum e mai bine? Cu barca, cu bicicleta, motorul, canoea? Motocicleta este ceva genetic, moștenit de la unchi și bunici. Ea îmi oferă libertatea de a merge departe, în vacanțe. Bicicleta am redescoperit-o în ultimii ani, împreună cu soția mea, și cu ea explorăm în liniște  Dobrogea noastră dragă, primind în schimb condiție fizică, aer curat și peisaje superbe.
Iar în canoe te simți cel mai aproape de apă, la propriu și la figurat. Chiar dacă nu parcurgi distanțe foarte mari, viteza mică te lasă să admiri natura și simți că faci parte din ea.
 
Dacă nu e pe roți sau în barcă, în timpul liber, pe Cristi îl găsim reparând sau construind ceva. De-a lungul timpului am stricat, apoi reparat sau construit multe. Începând cu garajul de acasă, mașini, motociclete... de toate îmi amintesc cu plăcere. Și întotdeauna următorul proiect este cel mai interesant. Ce meșterești acum? Acum repun pe roți prima mea motocicletă, o Jawa 175 din 1960. Dar meșteresc la tot ce are rotițe, între timp.

Material realizat de Adriana Trocea, Specialist comunicare la WWF-România
  
	© Magnus Lundgren
© Magnus Lundgren
 
	© Cristian Mititelu-Răileanu
© Cristian Mititelu-Răileanu
Doneaza
Doneaza