Despre parteneriate corporate și drumul spre echilibru cu Cristina Haită | WWF

Despre parteneriate corporate și drumul spre echilibru cu Cristina Haită



Locurile preferate mă duc instant cu gândul acasă, la munți; iubesc sentimentul de liniște și bucuria de a trăi pe care mi-o dă apropierea de natură. Cum nu pot merge la munte pe cât de des îmi doresc, am început să alerg în oraș - ca pregătire pentru munte. De când alerg, am cunoscut mulți oameni minunați care mă inspiră și m-am convins că limitele ni le punem noi singuri, până într-o zi când ne hotărâm că putem trăi și fără ele. Astăzi o descoperim pe Cristina Haită, Coordonator Corporate Relations, cea care păstorește cu multă iscusință și TEAM PANDA-WWF.
 
Cum ai făcut cunoștință cu WWF?
 
Primul episod a avut loc în copilărie când bunicii mei aveau pe frigider un abțibild alb negru cu logo WWF  (pe vremea aceea nu se numeau stickere :) ); nu știu de unde îl aveau, știu sigur că așa am aflat despre panda. Apoi, când s-a lansat în România programul Adoptă un urs, am ales să susțin conservarea ursului brun și am urmărit cu entuziasm și admirație activitatea WWF pentru protejarea pădurilor și zonelor de sălbăticie.
 
Iar acum un an te-ai alăturat echipei. Care este povestea venirii tale la WWF?
 
În decembrie 2013 am participat la evenimentul Open Day organizat de WWF în București. A fost o ocazie minunată să cunosc mare parte din echipă, să văd cum sunt oamenii care fac atâtea fapte bune pentru natură. Așa am aflat și de postul disponibil de Coordonator Corporate Relations - adică exact ceea ce făceam eu la o altă organizație non-profit, din domeniul social. Deși nu îmi propusesem să îmi schimb jobul, am simțit că vreau să fiu parte din echipa WWF, iar din februarie 2014, m-am apucat de treabă.
 
Ce înseamnă job-ul tău de Coordonator Corporate Relations?
 
Rolul meu implică relaționarea cu sectorul de afaceri. Nu este vorba doar de zona de CSR / sponsorizări, ci de identificarea și crearea de oportunități de colaborare cu companii dispuse să își schimbe modul în care fac afaceri, să își reducă amprenta ecologică și să încurajeze soluțiile inovatoare prin care susțin proiectele de conservare a naturii. 
Dacă ne uităm la impactul activităților umane asupra planetei, deja trăim utilizând resurse peste capacitatea planetei de a ne susține. Lucrând cu sectorul privat, WWF își propune să schimbe comportamente și să ducă la rezultate pentru conservare care nu ar fi posibile altfel.
 
Ce îndrăgești cel mai mult în ceea ce faci zi de zi și care a fost cea mai mare provocare în ultimul an?
 
Apreciez principiile WWF privind relațiile cu sectorul de afaceri: să construim parteneriate constructive, orientate pe soluții în beneficiul naturii. Prin metoda colaborării, apelând la standarde riguroase, cu obiective și planuri argumentate științific și orientate spre soluții.
 
Îmi place să gândesc idei de parteneriate și să identific companiile cu potențial de colaborare, care să împărtășească viziunea noastră pe termen lung - un viitor în care oamenii trăiesc în armonie cu natura. 
 
Tocmai s-a încheiat primul meu an la WWF: am învățat foarte multe și am ajuns la concluzia că acesta e doar începutul drumului, sunt atât de multe lucruri de făcut și oportunități de a face lucruri care să conteze.
 
Am studiat psihologia din dorința de a înțelege și ajuta oamenii. Acum, ca o continuare firească, lucrez la cea mai mare organizație de mediu. Pentru că indiferent dacă vorbim despre protejarea pădurilor- casa urșilor bruni, despre ape și sturioni, sălbăticie sau economie verde, tot ceea ce ne propunem pentru conservarea naturii este, de fapt, în beneficiul oamenilor.
 
Toți căutăm echilibrul undeva, într-un loc, moment, persoană. Unde îți găsești echilibrul?
 
De echilibrul interior depinde echilibrul pe care îl creăm în afara noastră. Îmi place să mă bucur de prezent și să observ ce se întâmplă în jurul meu; astfel, chiar și o plimbare în parc sau drumul spre birou devin ocazii să apreciez lucrurile simple - fie că e vorba de un copac înverzit, de un nor pe cer sau de zumzetul oamenilor la metrou. Nu e nevoie de „expediții” majore sau să aștept concediul, anul viitor sau vreun eveniment important ca să îmi regăsesc echilbrul. Viața și tot ce am nevoie sunt aici, zi de zi; depinde doar de mine să nu uit să le acord atenție și să mă bucur de prezența lor.
 
 
Interviu realizat de Ioana Cenușă, specialist comunicare
 
 
	© Doru Oprisan
© Doru Oprisan
Doneaza
Doneaza