Alice Petcu: „Este important să avem impactul dorit, dar ceea ce facem zilnic pentru a ajunge la acest impact, este la fel de important” | WWF

Alice Petcu: „Este important să avem impactul dorit, dar ceea ce facem zilnic pentru a ajunge la acest impact, este la fel de important”



Începem anul 2019 cu prezentarea noii noastre colege, membră a echipei de sturioni, Alexandra (Alice) Petcu. Ea este coordonator regional în cadrul proiectului LIFE for Danube Sturgeons , pasionată de istorie, drepturile omului, echitate civică, istorie locală a Bucureștiului și construcție comunitară, motiv pentru care activează în timpul liber ca ghid turistic voluntar în bătrânul București.
Alice, cum ai descrie pe scurt ultimii tăi ani din punct de vedere profesional?
 
Încă din copilărie am fost pasionată de culturile și civilizațiile lumii și mă atrăgea o carieră în arheologie, iar după terminarea liceului am hotărât să mă înscriu la Facultatea de Istorie din cadrul Universității din București, Relații Internaționale. Fiindcă nu mă vedeam în cariera de diplomat sau de funcționar, am ales un master la Universitatea din Strasbourg, axat pe managementul proiectelor europene și pe cooperare UE cu țările în dezvoltare. Așadar, a urmat o perioadă în care am locuit o perioadă în Franța, iar după aceea am lucrat în domeniu în Italia și în Ungaria pentru diferite organizații non-profit.
 
De ce ai ales să faci parte din echipa WWF?

Eram familiarizată cu mediul „ONG-ist” din București, deși în ultimii ani am lucrat în aria consilierii educaționale, în timpul meu liber am colaborat cu grupuri de activiști sau grupuri de inițiativă civică. În echipa WWF am ajuns din întâmplare, pentru că îmi luasem un fel de „gap time” personal și aplicam pentru joburi despre care simțeam că mă reprezintă cu adevărat. Sigur că auzisem de WWF cu precădere datorită campaniilor Earth Hour și Adoptă un urs; mi se pare interesant cum astfel de subiecte sunt aduse în atenția omului de rând, dându-i puterea de a se implica. Astfel, am văzut anunțul de colaborator pe proiectul cu sturioni și m-am prezentat la interviu, unde am întâlnit persoane călduroase, profesioniste și pasionate de ceea ce fac.

Cum ai descrie în câteva cuvinte activitatea la WWF?

Activitatea mea în WWF este în cea mai mare parte administrativă, axată pe toate cele necesare în raportarea unui proiect. Nu este atât de plictisitor precum sună pentru că am ocazia de afla o mulțime de lucruri despre lumea sturionului dunărean, de a lucru cu adevărați profesioniști și am satisfacția de a lucra pe o temă concretă, cu miză reală. În lumea managementului de proiect nu este timp de plictiseală pentru că zilnic trebuie să răspundem unor situații ce apar în implemetare și să negociem cea mai bună soluție. În noua mea echipă îmi place foarte mult că se pune accent pe un proces operațional strategic și de calitate. Cu alte cuvinte, este important să avem impactul dorit, dar ceea ce facem zilnic pentru a ajunge la acest impact este la fel de important. Drumul este la fel de important ca destinația. 

De ce ar trebui să ne pese de sturionii din Dunăre? Ce este așa special la ei?

Sturionii sunt o specie de pești pre-istorici și este inimaginabil că vor dispărea din Dunăre în timpul vieții noastre, în condițiile în care au supraviețuit dinozaurilor. Ca orice ființă, aceștia își au rostul în circuitul naturii și și-au lăsat amprenta asupra culturii dunărene. Termenul generic de „sturion” nu spune multora nimic, însă cu toții am auzit de misticul „morun”, care nu este altceva decât o specie de sturioni, din care s-ar trage omul, conform legendelor. Pescuirea sturionilor a sustinut economic creșterea comunităților dunărene și este un mod de viață, însă prin pescuit excesiv se va ajunge în punctul în care se vor pierde atât speciile sturionilor, cât și modul tradițional de viață în bazinul inferior al Dunării. Pe termen mediu, aceste comunități sunt cele care vor pierde cel mai mult. Am construit o societate globală care distruge resursele planetei într-un timp ce nu permite regenerarea lor. Cred că ar trebui să ne pese de orice specie pe care o punem în pericol.

Lucrezi la o organizatie de conservare a naturii, care este colțul tău de lume aproape sufletului tău, în care simți cum îți încarci bateriile?

Nu pot spune ca am un loc anume în care îmi încarc bateriile. Timpul meu este adesea încărcat și de cele mai multe ori nu îmi iau vacanțe lungi, ci îmi tai zilele libere în city-break-uri. Idealul meu este relaxarea prin a fi cu adevărat prezentă pentru a mă bucura de moment. Însă, odată la câțiva ani îmi fac timp pentru o aventură mai lungă. Astfel, acum ceva timp mi-am luat rucsacul în spate și am descoperit Asia de Sud-Est, iar cu altă ocazie am străbătut nordul Spaniei la picior în drum spre Santiago de Compostela. Dar da, faptul că am petrecut mult timp în natură, în zone slab populate, uneori chiar ruptă de tehnologie și de semnal la telefon, a făcut aceste excursii memorabile.
 
Interviu realizat de Ioana Cenușă, Senior Specialist Comunicare, WWF-România.
 
	© Alice Petcu
© Alice Petcu
Doneaza
Doneaza