WWF înseamă oameni și natură sălbatică, în egală măsură surprinzători – Adriana Trocea, Expert comunicare externă | WWF

WWF înseamă oameni și natură sălbatică, în egală măsură surprinzători – Adriana Trocea, Expert comunicare externă



Deși este deja un Panda cu vechime în echipa noastră și a primit în urmă cu trei ani diploma pentru cel mai destoinic comunicator al sturionilor din estul Europei, Adrianei i se mai spune și acum Micuța. Azi ne povestește despre cum a fost cucerită de brandul WWF încă de pe băncile facultății, dar și cum a înțeles în timp că acest brand „este despre noi toți, cu o doză mare de împreună”.
De ce WWF și nu alt ONG?
Când am învățat primele noțiuni despre branding, panda WWF era dat ca exemplu.  Mai târziu am aflat povestea, că a fost creat de unul dintre fondatorii WWF, ceea ce spune multe despre organizație în sine.  Logoul este inspirat de o panda, Chi-Chi, care locuia la grădina zoologică din Londra, în 1961, când a fost fondat și WWF-ul. Atunci, Sir Peter Scott,  unul dintre fondatori, a creat primul logo, bazându-se pe schițele unui artist britanic inspirat de Chi-Chi. Campaniile WWF, activitățile pe care le derulează organizația sunt bazate pe informații clare. Nevoile sunt reale, soluțiile, la fel. Nu creăm nevoi, ci căutăm să creăm o lume în care, paradoxal, nu mai e nevoie de noi să apărăm natura. În care oamenii se îngrijesc și de bunăstarea generațiilor viitoare, nu doar de binele propriu.
 
Am învățat foarte multe aici, de la oamenii cu care lucrez zi de zi, dar și de la colaboratorii sau prietenii care ne-au ajutat de-a lungul timpului. Am învățat ce înseamnă speranța, încrederea în viitor, de la pădurari - când îmi arătau, într-o zonă în care pădurea era exploatată responsabil, că taie arbori pe care îi plantaseră bunicii, chiar străbunicii lor, iar ei, la rândul lor, nu vor apuca să vadă arborii pe care îi plantează, mari. Același sentiment l-am avut și lucrând cu colegi din departamentul de Ape Dulci, pentru protejarea sturionilor din Dunăre – deși activitatea noastră este constantă, nu vom vedea rezultatele – dacă sturionii vor fi salvați de la dispariție – decât peste cel puțin 10 ani.  Conservarea este un proces pe termen lung, iar comunicarea pe teme de mediu este la fel. Trebuie să spui o poveste treptat, în episoade, ca să fie înțeleasă, și apoi să ai răbdarea, reziliența, să mai spui aceeași poveste de încă 100 de ori pentru a te face auzit. Și nu e niciodată doar despre tine, ca brand, este despre noi toți, cu o doză mare de împreună.
 
După mai bine de cinci ani, WWF înseamă oameni și natură sălbatică, în egală măsură surprinzători.
 
 
Tu reprezinti filtrul prin care informația din cadrul organizației ajunge către oameni. Cât de provocator este acest rol?
Sunt filtrul prin care activitatea WWF este prezentată către cei din afara organizației, mă asigur că mesajele sunt coerente, au celași ton, că suntem consecvenți. Ca atunci când te vezi cu un prieten, chiar dacă se îmbracă altfel sau îl vezi la școala și apoi la cico, ceva, ceva rămâne neschimbat, încât îl recunoști ușor. Asta fac eu la WWF – mă asigur că poți să îl recunoști, indiferent de context.
Ca să fie util, orice filtru trebuie adaptat nevoilor, situației, și acesta este un element-cheie: să te adaptezi – în funcție de mediu, public, situație. Asta mă ține în priză, pentru că mixul variaza de la un moment la altul.
 
În ultimul timp, WWF-ul s-a mai maturizat, este o organizație prezentă în România de 12 ani, deci și-a creat o imagine, lumea știe cine e panda aceasta. Pe de altă parte, fiecare asociază WWF-ul cu o temă și o provocare este să arătăm că panda nu este doar despre protejarea animalelor sălbatice, nu e doar despre păduri sau Delta Dunării, ci despre natura sălbatică, cu tot ce include ea. Dar nu ne ocupăm cu parcurile din orașe, cu pisicile și cățeii de pe stradă, berzele sau adunatul gunoaielor.  E cam la fel de complicat ca atunci când te întreabă rudele cu ce te ocupi și țin minte doar ultimul proiect, eventual cel de acum trei ani când făceai altceva.
 
Și care este partea frumosă a acestui rol?
Faptul că lucrezi ca să lași lumea mai bună decât ai găsit-o, folosind aceleași instrumente de comunicare pe care le stăpânește orice specialist din acest domeniu. Fie că e vorba de un comunicat de presă, de o petiție, un eveniment, o strategie de comunicare, grafică sau orice altceva din bucătăria acestei ocupații,  contribui la un viitor la care să te gândești cu entuziasm. În plus, este un rol care mă pune în contact cu oameni, mulți, diferiți. Și ăsta este primul pas pentru a deveni miliardar, conform noii definiții, eu am  prins-o de la Jason Silva: noul miliardar este cineva care afectează în mod pozitiv viața unui miliard de oameni. Asta îmi doresc.

În biroul nostru râdem des despre peripețiile prin care am trecut împreună de când lucrăm aici. Care este acea amintire care îți aduce imediat zâmbetul pe buze?
Sunt foarte multe, cred că asta ne-a apropiat ca echipă. Prima amintire dragă este când mi-am serbat ziua în tren, pentru că noi mergem cu trenul și în delegațiile internaționale. Și sunt aceleași trenuri pe care le știm cu toții, nimic deosebit. Cu toate acestea, cumva, dupa o porție de cartofi prăjiți mâncați pe acorduri de Celine Dion, la vagonul restaurant care doar atât putea servi, colegele mele au făcut să apară, ca prin magie, un tort - Sacher Torte, cu tot cu lumânări și La mulți ani!
 
Ești persoana care orchestrează evenimentul Ora Pamântului la nivel național in România.De ce este important acest eveniment? Care a fost experiența ta de organizator al acestui eveniment in timp? Dar anul acesta, care a fost acel moment wow”?
Earth Hour sau Ora Pământului este cea mai mare mișcare voluntară de mediu din toate timpurile. A fost începută de WWF la Sydney în 2007 și de atunci, în fiecare an, milioane de oameni din peste 180 de țări sting lumina în mod simbolic, timp de o oră în ultima sâmbătă din martie, pentru a atrage atenția asupra efectelor negative ale schimbărilor climatice. Acest moment este important pentru că ne arată cum, un gest mărunt, repetat de foarte mulți oameni, are impact. Apoi, Ora Pământului înseamnă și un moment în care să ne gândim cum ne putem schimba comportamentul fără a renunța la confort, ce alte gesturi mici putem face tot anul pentru a avea un impact mai mic asupra planetei. Anul acesta, am pus accent pe rolul nostru în natură, pe rolul nostru în protejarea biodiversității, dar și de ce avem nevoie de toate aceste specii. Mai mult, am îndemnat oamenii să își exercite puterea, să ceară de la autorități măsuri prin care le sunt respectate dreptul la aer curat, apă potabilă, hrană sănătoasă, spații de recreere, la bunăstare – toate acestea având ca sursă biodiversitatea.
Campania Earth Hour a fost organizată de-a lungul timpului de mai mulți colegi din echipa de comunicare, lead-ul fiind la Ioana și Mara – și cred că atunci s-au pus niște baze foarte bune, când exista competiția pentru Capitala Earth Hour în România. Eu am contribuit diferit la fiecare ediție. Am cărat garduri, am montat scena, am aprins lumânări, am desenat cu copiii, am chemat presă, am obținut aprobări de la autorități, am jucat orice rol a fost nevoie. Doar pentru ultimele două ediții am fost lead. Wow-ul este legat de oameni – odată cei din țară, din ce în ce mai mulți, care abia așteaptă să organizeze Ora Pământului și ne sună în avans și fac lucruri minunate, în ciuda vremii care nu a fost niciodată prietenoasă de Earth Hour. Al doilea wow este legat de cei care contribuie la evenimentul organizat de WWF – de la colegi care se gândesc cum să contribuie și te sună din delegație că poate ai nevoie de o mână de ajutor, la artiști și colaboratori care ne susțin fără să aștepte nimic în schimb.
 
Dacă nu ai fi Expert Comunicare Externă în WWF, ce altceva te-ai vedea facând cu drag și cu mândrie?
Aș face tot comunicare, într-o formă sau alta. M-am pregătit să fiu jurnalist, am citit ziarul înainte să merg la școală și, chiar și acum, îmi place să cumpăr ziarul local, indiferent dacă știu sau nu limba în care e scris. Cred încă în puterea presei și cred că jurnaliștii au un rol important în societate. În același timp, sunt adepta soluțiilor personalizate, și, de când mă știu, am modificat spații, am decorat, am  croit, am lipit, am desfăcut în bucăți și am pus la loc. Mi-ar fi plăcut să fac ceva în zona de design și tehnologie, poate că o să fac asta în viitor.
 
Cine este Adriana atunci când ajunge acasă și nu mai jonglează cu instrumentele de comunicare?
Să lăsăm un pic de loc imaginației în viața noastră!

Interviu realizat de Mădălina Corciu, Coordonator Comunicare Proiecte WWF-România
aprilie 2018



 
 
	© Cătălin Georgescu
© Cătălin Georgescu
 
	© Doru Oprișan
© Doru Oprișan
Doneaza
Doneaza