Tihna profesională a omului norocos | WWF

Tihna profesională a omului norocos



Adrian Hăgătiș coordonează proiectul Rewilding Europe într-una din zonele sale pilot, în Carpații Meridionali. E un bărbat tânăr, foarte manierat și plin de zâmbet, așa că nu-i ușor să-i spui „sălbatic”. De o vreme însă, el conduce una din echipele de «sălbatici» ale WWF. Adi a studiat geografia și are o diplomă de master în științe ale naturii, obținută la Sorbona.
Adi, tocmai te-ai întors de la Wild 10, cel mai mare congres al sălbăticiei, în lume. Cu ce impresii?
Înainte să plec la Wild 10 aveam gânduri amestecate. Pe de-o parte, erascepticismul pe care îl am față de congrese în general, acolo unde se adună „minți luminate”, dar prea puțin ancorate în realitatea de zi cu zi, iar pe de altă parte mă împingea curiozitatea, pentru că auzisem lucruri fabuloase despre acest eveniment. Cineva îl descrie ca „Jocurile Olimpice ale conservării naturii”. Așa că am vrut să văd minunea cu ochii mei.
Minunea asta e mai degrabă o „șezătoare”, iar prin alegerea cuvântului nu banalizez evenimentul, îl duc doar din sfera tehnică a congreselor spre una mai personală, spirituală chiar. La o astfel de adunare participanții par că își povestesc sau își cântă experiențele proprii, legate de sălbăticie, exact cum fac țăranii la șezătoare.

Noțiunea de „sălbăticie” e ceva nou în România, iar cuvântul propriu-zis nu are mereu conotații pozitive. Care e cea mai simplă definiție a sălbăticiei și de ce luptă WWF pentru ea?
Sunt perfect conștient de conotația cuvântului în limba română și, drept urmare, schimbarea percepției negative a „sălbăticiei” e una din principalele noastre provocări. Comunicarea va juca un rol foarte important, însă pentru ca aceasta să fie cu adevărat eficientă va fi mare nevoie de fapte. Cred foarte mult în puterea exemplului, iar prin proiectele noastre, în care implicăm direct comunitățile locale, vom putea construi argumente puternice în favoarea sălbăticiei. Doar într-un scenariu în care oamenii au beneficii din partea naturii sălbatice, îi vom putea transforma în principaliiși mult mai eficienții susținători ai sălbăticiei.
Găsirea unei definiții standard a sălbăticiei a fost întotdeauna o problemă,consensul a lipsit și pot să recunosc că disputa e și mai accentuată în breasla noastră, a celor care lucrează în conservarea naturii, din cauza multelor nuanțe și interpretări pe care termenul le are.De exemplu, și nu-i de râs, pentru unii, sălbăticie poate fi livada din spatele casei lor.
Eu descriu sălbăticia ca fiindNatura în starea ei cea mai pură, în care omul a avut și are o influență minimă sau inexistentă. Totuși, sălbăticia nu exclude omul. Aceste zone există datorită oamenilor, al căror mod tradițional de viață a fost și eîn armonie cu mediul. Cultural și istoric, românii au trăit întotdeauna în armonie cu zonele de sălbăticie și sunt convins că natura sălbatică există undeva în subconștientul lorși are de fapt un înțeles pozitiv.

Tu ești managerul proiectului Rewilding Europe in Romania. De curând a apărut și pagina de Facebook, Rewilding Romania. Despre ce e vorba?
Pe scurt, aș descrie proiectul Rewilding Europe ca fiind unul despre sălbăticie, pentru oameni. Este acel exemplu, de care vorbeam, prin care putem conferi un sens pozitiv zonelor naturale sălbatice, oferind în același timp beneficii directe comunităților locale din vecinătatea lor.
Rewilding Europe este un proiect de restaurare a unor procese naturale în zone unde acestea nu mai există ori sunt incomplete. Acest proiect se bazează pe refacerea unui nivel natural al populațiilor de faună sălbatică existente, conservarea și crearea de coridoare ecologice, care să favorizeze migrația acestor specii și reintroducerea de specii native dispărute, care ar avea un impact major asupra modelării peisajelor, precum zimbrul, care, în același timp, este o specie carismatică, ce poate fi transformată într-o atracție locală și pe baza căreia să se desfășoare activități generatoare de venituri pentru comunitate.
După ce am analizat atent mai multe zone din județele Gorj, Mehedinți și Caraș-Severin, am ales să începem proiectul în localitatea Armeniș din Caraș-Severin, care a îndeplinit din punctul nostru de vedere mai multe cerințe, atât ecologice, prin prezența în vecinătate a unor zone naturale sălbatice, cât și sociale și economice.

Care a fost reacția autorităților la propunerea WWF?
Decizia de a alege Armenișul a fost luată în special pentru că autoritățile locale și comunitatea în general, au sprijinit de la bun început propunerea WWF pentru inițierea acestui proiect. Pe lângă sprijinul declarativ, am observat și un spirit proactiv al liderilor locali față de această oportunitate.
În prezent, comunitatea locală Armeniș este principalul nostru partener în proiect și asta ne legitimează inițiativa în zonă.

Tot ce spui sună a treabă complicată și grea și, mai ales, a pionierat. De fapt, în lumea de astăzi, nimic din domeniul protejării naturii nu e simplu. Tu cum ai ales domeniul ăsta?
Protejarea naturii poate părea o muncă distractivă, simplă și liniștită, un fel de tihnă profesională. Într-un fel așa și e, lucrând în domeniul ăsta câștigi liniște sufletească și știi că munca ta pornește de la bune intenții și e făcută pe principii sănătoase. Realitatea însă e destul de complicată și,de multe ori, protejarea naturii nu e exclusiv o muncă în natură, ci are de-a face mult cu oameniiși cu nevoile lor. Protejarea naturii fără implicarea oameniloreimposibil de realizat, iar noi, oamenii de mediu, ne dăm seama de asta tot mai mult.
Cât despre alegerea domeniului, am de multe ori senzația că domeniul m-a ales pe mine și nu invers. Am fost de mic atras în „capcana” lui: rămâneamblocat cu orele, răsfoind atlasele de botanică, zoologie și geografie, pe care părinții mei le aveau în bibliotecă. Sedus fiind de tot ce era legat de Terra, am decis, în clasa a doua (!) să fac facultatea de geografie. Poate părea o glumăși toată lumea a luat-o ca atareatunci, deși eu eram tare serios. Chiar dacă nu sunt un om încăpățânat și nici nu mă străduiesc să demonstrez ceva cuiva, am făcut cum hotărâsem în școala primară: am terminat o facultate de geografie, apoi am urmat un master de științe ale naturii și am pregătit o lucrare de disertație în biogeografie. După toate astea, să continuu în domeniu a fost un pas firesc. Aceasta fiind povestea mea, mă declar un om norocos.

Interviu realizat de Anca Georgescu, specialist comunicare
 
	© Bogdan Comanescu
Adrian Hagatis, Magura Zimbrilor
© Bogdan Comanescu
 
 
 
Doneaza
Doneaza