Criza lemnului de foc pentru populatie | WWF

Criza lemnului de foc pentru populatie



Taieri ilegale rel=
Taieri ilegale
© Calin Ardelean/WWF-Romania

Soarta comunităților locale și a pădurilor, trasă la sorți

În acest an, populația se confruntă cu o criză a lemnului de foc - legislația actuală împiedică accesul oamenilor la lemn de foc la prețuri accesibile și în același timp procurat în mod legal. Prin legile actuale, se încalcă prevederile Codului silvic ce arată că lemnul trebuie să ajungă în mod prioritar la populație, pentru împlinirea nevoilor de bază (încălzit/gătit). WWF-România solicită viitorului Guvern al României să garanteze că Regulamentul de valorificare a masei lemnoase din fondul forestier proprietate publică va transpune în mod adecvat principiile statuate în Codul Silvic. În caz contrar, consecințele nu vor întârzia să se manifeste accelerat: stimularea tăierilor ilegale și alterarea managementului durabil.
Modul de valorificare a lemnului dictează pe termen lung gestionarea pădurilor și șansele de dezvoltare pe care le oferim comunităților locale. După o dezbatere de patru ani, Codul Silvic a reușit să instituie principiile de valorificare a lemnului în acord cu principiile directoare ale Strategiei Forestiere Europene (în contextul în care România nu are o Strategie Națională Forestieră încă din anul 2011), pentru ca silvicultura și întregul lanț valoric forestier să contribuie în mod viabil și competitiv la dezvoltarea rurală și la întreaga economie, oferind totodată beneficii pentru societate.
  • Criza lemnului de foc se datorează sistemelor de trasabilitate a lemnului (SUMAL/Wood Tracking)?
Criza lemnului de foc se datorează faptului că Ocoalele Silvice de stat sunt restricționate în a asigura necesarul de lemn de foc în baza unor proceduri și criterii rezonabile (nu este acceptabil ca doar aproximativ 7% din lemnul recoltat anual din pădurile statului să fie alocat ca lemn de foc pentru populație – si mai mult, regiunile de unde acesta se pune la dispoziție să fie “trase la sorti” în mod efectiv). În ce privește sistemele de trasabilitate, acestea își demonstrează într-adevăr eficiența iar astăzi legea (“litera legii”) începe să se aplice așa cum este ea (bună sau rea).
  • Nu există suficient lemn de foc și doar acum se vinde la prețurile reale?
Pădurile României oferă anual (pe principii durabile) suficient lemn de foc pentru comunitățile locale, însă doar dacă este respectată prioritizarea alocării acestei resurse conform prevederilor codului silvic. Într-adevăr, presiunea asupra resurselor naturale (inclusiv lemn) este în continuă creștere la nivel mondial iar asta dictează o creștere a prețurilor. Situația creată recent în România se datorează însă în mod special altor mecanisme.
 
Conform noului regulament, din pădurile statului, marea majoritate[1] a masei lemnoase destinate anual recoltării se impune a fi valorificată “pe picior” și doar către operatori economici atestati (a căror obiectiv legitim este realizarea de profit). Apare astfel o situație de “exclusivitate” care este fructificată de agenți economici având în vedere propriile obligații contractuale inclusiv opțiunea valorificării ca biomasă pentru export. Tot acest lanț de aprovizionare extins duce la un cost mult mai mare al lemnului pentru consumatorul final.
 
 
Cum s-a ajuns în această situație?
 
Actuala criză a lemnului de foc pentru populație este cauzată în primul rând de transpunerea deficitară a principiilor enunțate de Codul Silvic prin legislația subsecventă HG 924 /2015 respectiv HG 617 /2016 - Regulamentul de valorificare a masei lemnoase din păduri proprietate publică.
 
Dacă Codul Silvic impune ca principiu de bază “prioritatea alocării resurselor de materiale lemnoase din pădurile proprietate publică, necesare încălzirii locuinţelor populaţiei”, prin noul regulament de valorificare adoptat de guvern s-a anulat practic aplicarea imediată a acestor prevederi.  
 
a. Pentru prima dată se impun praguri maximale pentru valorificarea materialelor lemnoase fasonate (respectiv valorificarea superioară a masei lemnoase) provenită din pădurile statului; trebuie cunoscut faptul că ocoalele silvice pot vinde lemnul de foc în mod direct pentru populație numai sub formă de lemn fasonat (tăiat, sortat și pregătit pentru transport) din depozite, platforme primare etc.
 
b. Partizile/pachetele de partizi[2] care fac obiectul valorificării ca materiale lemnoase fasonate se stabilesc prin tragere la sorți.
 
Așadar, nu numai că se plafonează în mod arbitrar vânzarea lemnului fasonat la nivelul unor valori situate mult sub minimul necesar pentru împlinirea nevoilor de bază ale populației (încălzit/gătit) dar zonele unde se asigură acest lemn de foc sunt trase la sorți! În aceste condiții, ocoalele silvice de stat sunt blocate să-și îndeplinească obligația legală de a asigura cu prioritate lemnul de foc pentru populaţie.
 
 
Care este impactul?
 
WWF-România, alături de alte ONG-uri, în cadrul procesului de consultare publică, a atras atenția autorităților asupra acestor efecte negative.
 
Comunitățile locale din spațiul rural simt deja acest impact în mod nemijlocit.
Dacă aceste măsuri vor continua, se va avea un impact negativ inclusiv asupra orientărilor strategice necesare pentru silvicultura din România:
  1. combaterea tăierilor ilegale - prin creșterea presiunii asupra pădurii;
  2. dezvoltarea durabilă a sectorului forestier (dimensiunea fără de care astăzi nimeni nu poate concepe o decizie sau o strategie) – prin abandonarea intereselor și aspirațiilor comunităților locale;
 
De asemenea, se afectează aplicarea conceptului de păduri cu valoare ridicată de conservare (un indicator obligatoriu pentru gestionarea sustenabilă a resurselor pădurii – prevăzut prin standardele internaționale pentru certificarea managementului forestier). În categoria 5 a acestui concept sunt încadrate pădurile care oferă mijloace de subzistență ori produse fundamentale pentru membrii comunităţii dependente de o anumită pădure (de exemplu cătune izolate pentru care nu este fezabilă procurarea lemnului de foc din alte locaţii din cauza lipsei infrastructurii). În astfel de situații este evident că nu tragerea la sorți trebuie să stabileasca dacă se alocă (desigur contra cost) lemnul necesar subzistenței comunităților locale.
 
 
Pădurile și comunitățile locale din perspectivă istorică 
 
Spiritul de ordine în gestionarea pădurilor este asigurat de echilibrul dintre nevoile comunităților locale și necesitățile de gospodărire silvică. Noțiunea de gospodărire durabila a padurilor, prin reglementările silvice, trebuie sa porneasca de la asigurarea nevoilor sociale primare, iar neluarea lor în considerare, au dus de-a lungul istoriei la situații conflictuale între comunități și autorități (citeste mai mult). (Drd. ing. Ioan Boroica, Doctor în istorie, Cercetător științific Muzeul Maramureșului, Membru în camera socială în grupul de lucru național pentru dezvoltarea standardului FSC pentru management forestier)
 
Soluții
 
Nivelul valorificării materialelor lemnoase sub forma fasonată provenită din pădurile statului trebuie stabilită de către consiliul de administraţie sau comitetele directoare ale unităţilor Regiei Naţionale a Pădurilor[3] pe criterii obiective și în baza unor proceduri transparente, situaţie în care sunt consultate comunitățile locale şi structurile teritoriale ale patronatelor din domeniul exploatărilor forestiere şi ale celor din domeniul industriei lemnului.
 
Pentru a facilita accesul populației la lemnul de foc și pentru a valorifica superior masa lemnoasă, administrațiile silvice ar trebui să fie susținute în dezvoltarea infrastructurii silvice aferente (depozite, amenajarea platformelor primare, drumuri forestiere etc).
 
“Avem nevoie de un nou plan de țară, avem nevoie de o strategie națională forestieră însă nu putem accepta ca silvicultura și soarta comunităților locale să fie “trasă la sorți”. (Radu Vlad  - Manager programe păduri WWF-România).
 
 
[1] Circa 85% din volumul prevăzut a se recolta în anul de producţie 2017 – procentul este impus prin HG și contravine de asemenea principului valorificării superioare enunțat în Codul Silvic
[2] Un anumit volum de lemn marcat pentru exploatare
[3] Încă din iarna anului 2016-2017 și nu începând cu anul de producție 2019, așa cum prevede actualul regulament. 
Doneaza
Doneaza