Localizare proiect | WWF

Localizare proiect



Harta sit Codrii Seculari de la Strambu-Baiut rel=
Harta sit Codrii Seculari de la Strambu-Baiut
© WWF-Romania

Proiectul “Elaborarea Planului de Management pentru situl de importanță comunitară ROSCI0285 Codrii Seculari de la Strâmbu Băiuț” se desfășoară pe raza comunei Băiuț.

Aceasta este situată în partea de Nord a Transilvaniei, în centrul județului Maramureș, dezvoltându-se în Munții Lăpușului, la o distanță de 28 km de orașul Târgu Lăpuș și 78 km de municipiul Baia-Mare, reședința de județ.

Teritoriul administrativ al comunei este compus din trei localități, din care Băiuț este centru de comună și satele Strâmbu-Băiuț și Poiana Botizii. Comuna Băiuț a fost atestată documentar din anul 1630 sub numele de Lapos-Banya, din 1850 sub denumirea Bajutzte, iar din 1854 Olah Lapos-Banya sau Băiuța, toate aceste denumiri făcând referire la mina din Băiuț, care se află în Țara Lăpușului.

De asemenea, după 1913, comunei i se mai atribuia denumirea de Erzsebetbanya, în amintirea proprietăților deținute în această localitate de către Elisabeta, soția lui lancu de Hunedoara și mama regelui Matei Corvin. Deși prima atestare documentară a comunei este realizată abia în 1630 (activitățile miniere fiind însă amintite încă din 1315), comuna Băiuț a fost locuită din cele mai vechi timpuri, diversitatea formelor de relief și a resurselor subso¬lului reprezentând condiții favorabile pentru așezări umane, dovadă fiind descoperirile arheologice din zonă.

Astfel, resturile de oase animale și urme ale activității omului din peșterea de la Poiana Botizii (azi rezervație speologică), datând din Paleolitcul superior, stau mărturie a prezenței umane în zonă. În Epoca Bronzului, civilizația tracă se dezvoltă datorită resurselor aurifere și argintifere descoperite în aceste locuri. Cercetătorii au confirmat că în această perioadă, dacii au extras și au prelucrat după o tehnologie bine reconstituită astăzi, o cantitate uriașă de aur care a fost ulterior transportată de către romani, în urma cuceririi.

Satul Poiana Botizii este atestat documentar din anul 1344 sub forma Botiz, pentru ca ulterior denumirea să includă și specificația „poiana". Astfel, în 1750 satul se numea Pojana Zseler, în 1830 a fost denumit Batspojana, în 1835 Batiz Polyan iar din 1850 a trecut la denumirea românească de Poiana Botizului.

Satul Strâmbu-Băiuț a fost centru de comună pentru Băiuț și Poiana Botizii, întemeierea acestuia ca localitate distinctă realizându-se în prima jumătate a secolului al XVII- lea. Astfel, denumirile sub care a fost cunoscut satul Strâmbu-Băiuț sunt: Strambulu (1835), Strimbuy (1850), Sztrimbuly, Strâmbul Băiuțului, Horgospataka - Piriul lui Horgos, Kohovolgy - Valea Furnalului (1854), denumiri care au fost legate de mina și topitoria de fier din localitate.
 
Doneaza
Doneaza