Caravana Dunării vine în România! Primul popas, la Drobeta-Turnu Severin | WWF

Caravana Dunării vine în România! Primul popas, la Drobeta-Turnu Severin



Posted on 02 June 2015
© SHUTTERSTOCK
Caravana Dunării ajunge mâine, 3 iunie, în Drobeta-Turnu Severin. Aceasta face parte dintr-o campanie de informare la nivel regional prin care WWF își propune să aducă în atenția publicului larg amenințările cu care se confruntă Dunărea, viețuitoarele și comunitățile care depind de fluviu, precum și soluțiile existente. Caravana își va continua apoi drumul către București (5 și 6 iunie), Constanța (9 iunie), Tulcea (11 iunie) și Mahmudia (12 iunie).
 
Locuitorii din Drobeta-Turnu Severin sunt așteptați miercuri, 3 iunie, în zona de promenadă Crișan, între orele 10:00 și 20:00. Specialiștii și voluntarii WWF vor oferi mai multe informații despre speciile pe care le întâlnim de-a lungul Dunării, precum și despre fluviu, prin intermediul unor jocuri interactive. Astfel, iubitorii de natură vor putea să își testeze cunoștințele în cadrul unui joc inedit, să se bucure de o mini-expoziție foto, iar copiii vor putea să realizeze diferite puzzle-uri sau să pescuiască „poluarea” dintr-un „ecosistem”. Pentru cei care doresc să afle mai multe informații despre cormorani, castori, sturioni sau vidre până ce Carvana Dunării va ajunge în orașul lor, WWF lansează jocul Salvează râul!”. Împreună cu „Paznicul Râului” fiecare jucător are grijă de o porțiune de râu și poate vedea impactul diferitelor activități asupra ecosistemului.
 
Problemele majore pentru ecosistemele de apă dulce
Sectorul Dunării Inferioare, între Porțile de Fier și gurile de vărsare ale deltei, este ultimul sector al fluviului Dunarea caracterizat prin curgere neîntreruptă a apei. Datorita curgerii libere a apei, pe acest sector fluviul prezintă încă numeroase brațe și ostroave cu plaje cu nisip fin și păduri naturale de plop, salcie și arin. Însă și acest sector al Dunării a suferit modificări, în special din cauza îndiguirii luncii inundabile și desecării mlaștinilor și bălților aflate în lungul fluviului și transformarea lor în terenuri agricole. Toate aceste zone inundabile, denumite zone umede, erau importante pentru depunerea icrelor de catre pești și zone de cuibărit pentru numeroase specii de păsări migratoare. Astfel, zonele umede din lungul Dunării erau rezervoare importante de resurse naturale pentru localnici. Intreruperea legaturii fluviului cu lunca inundabilă, a dus la pierderea acestor beneficii oferite de natură și a determinat reducerea drastică a capacității de stocare a apei la inundații.
 
Peste 60 de hidrocentrale construite pe Dunăre au contribuit în timp la pierderea ecosistemelor și a beneficiilor oferite gratuit oamenilor. Cea mai mare hidrocentrala de pe Dunăre este cea de la Porțile de Fier I, care a dus la o serie de modificări în funcționarea naturală a fluviului și ecosistemelor sale. Din cauza barajului, sturionii, cei mai mari pești de apă dulce din lume, nu mai pot migra în amonte pentru reproducere. În plus, din cauza pescuitului ilegal pentru caviar acești pești sunt pe cale de dispariție.
 
Îndiguirea luncii inundabile a Dunării a determinat reducerea drastică a capacității de stocare a apei la inundații. Din acest motiv, la viiturile din ce în ce mai mari și mai dese, o mare cantitate de apă nu se mai revarsă în lunca fluviului, ducând la inundații catastrofale în zonele locuite. Intreruperea conectivității fluviului cu lunca a dus la modificari ale calității solurilor folosite intens în agricultură, soluri care s-au format prin inundarea periodică și depunerea sedimentelor.
 
Lucrările de extracție a pietrișului și nisipului aduc modificari locale și regionale morfologiei fluviului. In plus, o serie de specii de pești și insecte sunt dependente de nisipul fin pentru a-și depune ouăle sau larvele. Din cauza dragării intense a albiei, fluviul se adâncește și determină scăderea nivelului apei subterane din luncă, fapt ce ce duce la uscarea pădurilor de luncă, dar și la creșterea costurilor cu irigarea terenurilor arabile în perioadele secetoase. 
 
Vegetația de pe malurile râurilor, casă pentru o mulțime de specii, a fost puternic afectată, pădurile de luncă au fost tăiate masiv pentru a face loc pădurilor de producție și culturilor agricole. Fără aceste păduri, sute de specii cum ar fi nenumărate păsări, amfibieni, fluturi și specii acvatice vor dispărea.
 
Beneficiile zonelor umede
Ecosistemele de apă dulce ale Dunării Inferioare îndeplinesc servicii esenţiale de mediu: protecția împotriva inundațiilor, apă potabilă, lemn, biomasă, oportunități de turism și recreere, pește și alte surse de hrană. 
 
„Reconstrucția ecologică a luncii inundabile a Dunării aduce numeroase beneficii oamenilor, care prin refacerea biodiversității au acces la resurse naturale, dar și oportunități pentru dezvoltarea economiei locale.  Un exemplu este Balta Geraiului de la confluența Olt-Dunăre. Aici, în doar patru ani, o zonă de 950 ha secată în perioada comunistă a devenit, în urma îmbunătățirii regimului hidrologic, un habitat ideal pentru numeroase păsări, printre care și specii protejate la nivel european, cum este cormoranul mic sau rața roșie. În perioada următoare ne vom concentra eforturile pe o altă zonă, Gârla Mare, unde reconstrucția ecologică a zonei umede va contribui la stocarea a peste 5 milioane de m3 de apă în timpul viiturilor de pe Dunăre și la refacerea și menținerea biodiversității”, a declarat Cristian Tetelea, de la WWF-România.
 
Situl Natura 2000 Gruia - Gârla Mare din județul Mehedinți este o zonă de mlaștină și pădure inundabilă situată în lunca inundabilă a Dunării pe 2 756 ha. Legătura directă a zonei umede Gârla Mare cu Dunărea a fost întreruptă odată cu construirea în anii 1980 a unei ferme piscicole ale cărei bazine și iazuri au fost ferite de inundații prin diguri. Bazinele fermei piscicole sunt alimentate în principal cu apă de la izvoarele de la baza terasei Dunării sau prin pomparea apei din Dunăre, dar în prezent, cea mai mare parte a fermei piscicole nu este utilizată pentru piscicultură. În plus, poluarea apei este o problemă, în principal din cauza depozitelor ad-hoc de deșeuri și gestionarea acestora în mod nesustenabil în întreaga zonă. La acestea se adaugă și lipsa circulației apei pe perioada verii, care din cauza regimului hidrologic controlat de ferma piscicolă duce la apariția fenomenului de eutrofizare.
 
„Zonele îndiguite din lungul Dunării, în special cele care sunt abandonate, trebuie să fie reconectate la Dunăre prin înlăturarea parțială sau relocarea digurilor. Refacerea conectivității laterale și reconectarea zonei de mlaștină de la Gârla Mare la regimului hidrologic al Dunării trebuie refăcuta, din moment ce vegetația specifică încă se dezvoltă aici, în timp ce fauna sălbatică repopulează iazurile pustii. Zona are un mare potențial pentru reconstrucție ecologică și, pe lângă modificările morfologice necesare pentru reconectare, are nevoie și de măsuri ce vor asigura eliminarea surselor de poluare din agricultură și managementul responsabil al deșeurilor”, a mai adăugat Tetelea.
 
WWF lucrează împreună cu oamenii care trăiesc în preajma Dunării  de peste 10 ani pentru a reface biodiversitatea zonei acolo unde a dispărut. Caravana Dunării face parte dintr-un proiect WWF și The Coca-Cola Company ce se va desfășura timp de șapte ani.
 
Parteneri media: Zile  și Nopți, Bioplanet.
Note pentru editori:
- Proiectul Life+ “Protejați sturionii, cel mai valoros dar al Dunării
- Impreună pentru Dunăre: un proiect WWF și Coca-Cola
© SHUTTERSTOCK Enlarge
© WWF Enlarge
Doneaza
Doneaza