În urma implicării societății civile, microhidrocentralele au fost excluse de la finanțarea prin fondurile europene pentru 2014-2020 | WWF

În urma implicării societății civile, microhidrocentralele au fost excluse de la finanțarea prin fondurile europene pentru 2014-2020



Posted on 18 August 2014
Sebeș
© Dan Dinu
Microhidrocentralele au fost excluse dintr-un document central care va dicta dezvoltarea socio-economică a României prin fondurile europene, în perioda 2014-2020; e vorba despre Acordul de Parteneriat dintre România și Comisia Europeană încheiat pe 6 august – documentul strategic de primă importanță, ce listează marile priorități de investiții pe următorii 7 ani și alocarea financiară corespunzătoare din diversele categorii de fonduri europene. În consecință, microhidrocentralele ar urma să fie excluse și din Programul Operațional Infrastructura Mare, document strategic ce cuprinde seturi de măsuri punctuale de investiții în domeniile transport, mediu, energie și schimbări climatice. Este o mare victorie a societății civile și un rezultat pentru care WWF-România depune eforturi din 2013.

WWF-România este membră în grupurile de lucru create de Ministerul Fondurilor Europene pentru elaborarea acestor documente strategice și a participat încă de la început, din 2013, cu recomandări și comentarii la crearea lor, astfel încât să fie eliminate subvențiile nocive și măsurile să fie mai bine orientate și să funcționeze complementar. Astfel, în urma eforturilor depuse de organizație la nivel național și european, încep să vină și rezultatele pozitive. Cel mai important este eliminarea de la finanțare a microhidrocentralelor, sector care s-a dezvoltat mai ales în ultimii doi ani într-un mod necontrolat și cu efecte de mediu și socio-economice grave la nivelul întregii țări; acest fenomen a fost alimentat de schemele de suport financiar (prin fondurile europene pentru 2007-2013 și prin certificatele verzi plătite de cetățeni) și de o legislație lacunară și învechită în domeniul hidroenergiei.

Cum a funcționat implicarea societății civile

Campania națională „Râurile de munte: ultima șansă, derulată de WWF-România la finalul anului 2013, a mobilizat organizații și asociații de pescari, cercetători și profesori universitari, grupuri de turism montan și ecoturism din toată țara și 20.000 de români iubitori de natură care au semnat petiția pentru stoparea autorizării MHC-urilor în condițiile legale existente. După câteva luni de campanie, Departamentul Ape, Păduri și Piscicultură a emis, în februarie 2014, o decizie oficială care a suspendat temporar procesul de avizare pentru toate investițiile de acest gen din țară și s-a dispus crearea unui grup de lucru mixt (format din reprezentanți ai Ministerului Mediului și ai ANAR, ONG-uri de mediu și de ecoturism, printre care și WWF-România) care să traseze un set de principii și criterii pentru dezvoltarea sectorului de hidroenergie, în completarea legislației existente. Acest lucru a fost o premieră la nivelul bazinului Dunării, lăudată de organizații și comisii de renume, precum IUCN și Comisia Internațională pentru Protecția Râului Dunărea (ICPDR) care așteaptă acum acest set de criterii aprobat, pentru a-l promova la nivel regional ca model de bună practică. Astfel, țara noastră are șansa de a deveni pionier regional în privința armonizării nevoilor de producere a energiei și de protecție a naturii.

Odată definivate aceste criterii și conform deciziei ministeriale din februarie 2014, anul acesta ar trebui emis un Ordin comun de Miniștri (Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice și Departamentul Ape, Păduri și Piscicultură) prin care se va dispune crearea unor zone de protecție (no-go) la nivel național, unde nu vor mai fi permise investițiile de acest tip și a unor zone unde vor fi permise, dar numai cu respectarea unor condiții de conservare stricte.

WWF-România, în colaborare cu alte organizații non-guvernamentale au făcut, în luna iulie 2014, o propunere de criterii, înaintată instituțiilor de resort reprezentate în grupul de lucru, însă procesul s-a blocat deocamdată aici. Astfel, WWF consideră ca e nevoie de un angajament mai ferm din partea acestor instituții pentru a se asigura derularea procesului într-un mod participativ și echilibrat, cu rezultate pozitive pentru toate sectoarele.

Mai mulți bani europeni pentru natură

Alocarea financiară pentru protejarea și conservarea biodiversității a fost majorată la circa 315 milioane euro de la o valoare inițială de sub 70 milioane euro, reprezentând circa 67% din alocarea FEDR (Fondul European de Dezvoltare Regională) aferentă Obiectivului Tematic 6 din Strategia Europa 2020 la care România a aderat ca membru UE. Obiectivul Tematic 6 se referă la Protecţia mediului înconjurător şi promovarea utilizării eficiente a resurselor.

Un alt pas foarte important care s-a făcut este integrarea naturii în strategiile de acțiune pentru adaptarea la schimbările climatice, prin includerea și prioritizarea în Programul Operațional Infrastructura Mare a măsurilor non-structurale; cu alte cuvinte, pentru combaterea inundațiilor și a secetei se vor finanța cu prioritate măsurile de refacere sau extindere a infrastructurii verzi (zone umede în lunca inundabilă a Dunării, secată în timpul comunismului, perdele forestiere, zone împădurite). Teoretic, conform ultimelor modificări ale POIM, numai acolo unde aceste măsuri non-strucurale nu vor fi posibile, s-ar putea finanța proiecte de infrastructură gri sau structurală (diguri, baraje, regularizarea cursurilor de apă etc.). În practică însă, va fi necesar a se asigura un cadru legal care să faciliteze adoptarea măsurilor non-structurale și creșterea capacității/expertizei instituționale pentru înțelegerea și promovarea acestora.

În acest ultim sezon de inundații s-a putut vedea încă o dată ineficiența, în multe cazuri, a soluțiilor clasice de protecție împotriva acestor fenomene, dar și repercusiunile ignorării funcțiilor naturale ale ecosistemelor sau chiar de distrugere a elementelor naturale care au tocmai rolul de protejare a comunităților și de oferire a unui mediu sigur și sănătos de viață. De exemplu, pădurile absorb și stochează carbonul, fixează solul împotriva alunecărilor de teren și rețin apa în caz de viituri, iar zonele umede (luncile inundabile) funcționează ca un burete, captând apa în exces și eliberând-o, purificată, în perioadele secetoase.

Mai mult decât atât, conform declarațiilor reprezentanților Ministerului Fondurilor Europene în cadrul dezbaterilor publice, infrastructura verde și măsurile de conservare sau de mitigare a efectelor negative pe care proiectelor de dezvoltare le au asupra ecosistemelor devin cheltuieli eligibile în cadrul investițiilor în extinderea infrastructurii (transport rutier, navigație). În acest fel, protejarea biodiversității și măsurile bazate pe funcțiile ecosistemelor devin o prioritate transversală în cadrul POIM, transpusă prin cheltuieli eligibile la nivelul diferitelor proiecte de dezvoltare.
 
Sebeș
© Dan Dinu Enlarge
Doneaza
Doneaza