Reforma Politicii Agricole Comune : prea puţine beneficii şi prea multe riscuri pentru România | WWF

Reforma Politicii Agricole Comune : prea puţine beneficii şi prea multe riscuri pentru România



Posted on 13 October 2011
Reforma CAP nu incurajează practicile agricole tradiţionale
© Andrei Blumer / WWF
 WWF atrage atenţia asupra alterării procesului de reformă a Politici Agricole Comune, a cărei formă finală nu va crea beneficiile de care agricultura are nevoie, pe termen mediu şi lung. WWF îşi manifestă astfel dezamagirea faţă de propunerea pentru viitoarea PAC, prezentată astăzi de Comisia Europeană, care creează avantaje doar pentru fermele mari, alocând 372 miliarde de euro pentru practicile agricole intensive. Peste 20% din totalul fermelor din România vor primi, astfel, o lovitură puternică.

Organizaţiile ecologiste din Uniunea Europeană, susţinute de mai multe grupuri de experţi, consideră că, dacă noua Politică Agricolă Comună pentru perioada 2014-2020 va fi implementată în formula sa actuală, ea va pune în pericol resursele naturale de pe continent - solurile, apa şi biodiversitatea- care fac, de fapt, posibilă, practicarea agriculturii.

Mai exact, aspecte precum atenţia acordată mediului înconjurător, inovaţia în mediul rural şi încurajarea micilor exploataţii, menţionate de către Comisia Europeană în comunicarea din noiembrie 2010, păreau să constituie baza unei “înverziri” a PAC. În realitate, renumita înverzire a Pilonului I este o reciclare a unor vechi măsuri puţin ambiţioase, care, de fapt, nu produc nicio schimbare în bine, iar bugetul deja foarte mic alocat, până acum, încurajării practicilor agricole care ţin cont de mediul înconjurător, a rămas la acelaşi nivel.

Noua PAC nu încurajează exploataţiile agricole prietenoase cu mediul să îşi păstreze şi să dezvolte iniţiativele deja existente. Mai mult, unele măsuri ridică anumite riscuri- de exemplu, reforma PAC introduce posibilitatea pentru unele State Membre de a transfera bani înapoi către Pilonul I. Noile obiective legate de mediul înconjurător sunt puţine la număr, comparativ cu cele legate de dezvoltare şi competitivitate, ceea ce denota lipsa de strategie, având în vedere că o dezvoltare sănătoasă şi durabilă nu este posibilă decât cu ajutorul resurselor naturale, într-un mediu înconjurător sănătos.

WWF consideră că dezbaterile din ultimii ani pe tema Noii Politici Agricole Comune ar trebui să determine societatea civilă din România să reacţioneze, în contextul în care agricultura este strâns legată de multe dintre problemele socio- economice cu care ţara noastră se confruntă în prezent.

Riscurile la care va fi expusă ţara noastră, dacă noua PAC va fi aprobată în forma sa actuală, ar fi următoarele :

• Noua PAC nu prevede un sprijin adiţional pentru acei fermieri care menţin habitatele naturale protejate din reţeaua Natura 2000 sau gestionează în mod extensiv pajiştile şi care au o contribuţie semnificativă la conservarea naturii. Iar România deţine un procent considerabil pentru Europa, atât în ceea ce priveşte habitatele prioritare şi speciile ameninţate (mai exact, din 10% suprafaţa de situri Natura 2000 din UE, 17,85% sunt siturile Natura 2000 din România), cât şi în ceea ce priveşte pajiştile permanente (33% din suprafaţa totală acoperită de pajişti din UE).
• Toţi fermierii vor primi, în continuare, sprijin comunitar, inclusiv cei care practică metode dăunătoare, provoacă eroziunea solului sau poluează şi exploatează în mod excesiv resursele de apă. Acest lucru va încuraja practicile agricole intensive care, pe termen lung, vor afecta în mod ireversibil calitatea resurselor naturale.
• Pe de altă parte, agricultura durabilă primeşte o lovitură, finanţarea proiectelor care au în vedere creşterea performanţei de mediu a exploataţiilor agricole urmând a fi redusă. Dacă ne gândim că în România 16% din totalul fermelor sunt ferme de semi-subzistenţă, care practică o agricultură cu valoare naturală ridicata, iar 5,4% sunt ferme de dimensiune mijlocie, care au un potenţial important pentru dezvoltarea durabilă, ne putem da seama de impactul acestei măsuri asupra agriculturii şi, implicit, asupra economiei din România.

In contextul crizei şi a limitărilor bugetare aplicate în toate Statele Membre, prin noua PAC, Comisia Europeană ar trebui să fixeze un set de priorităţi adaptate la realitate şi să demonstreze că este capabilă să le livreze.

Partenariatul pentru o Agricultură Echitabilă şi Sustenabilă (PAES), fondat în România la sfârşitul anului 2010, din care si WWF face parte, susţine în mod ferm menţinerea bugetului alocat pentru PAC, bazându-se pe potenţialul României de a contribui la protecţia mediului, precum şi la dezvoltarea unui sector agricol sigur, sănătos şi dinamic, benefic, în primul rând, pentru România şi pentru Europa, în general.

Astfel, PAES consideră că, fără o propunere de regulament care să includă angajamentele reale şi substanţiale legate de mediul înconjurător, PAC nu va avea acea legitimitate “verde” dorită iniţial prin această reformă. Uniunea Europeană riscă astfel să piardă beneficiile de mediu asigurate de către ecosisteme, ceea ce va micşora accesul cetăţenilor ei la produse agricole sănătoase, aer şi apă curată, de care depinde calitatea vieţii, dar şi o economia Europei.


Reforma CAP nu incurajează practicile agricole tradiţionale
© Andrei Blumer / WWF Enlarge
Doneaza
Doneaza