Râsul | WWF

Râsul



 rel=
© Roger Leguen/WWF
Râsul, felina emblematică a Carpaților, este un carnivor extrem de discret, care trăiește izolat și se ferește de contactul cu oamenii.
Râsul trăiește într-un areal foarte variat și vast. Apare de-a lungul lanțurilor muntoase din sud-estul și centrul Europei, dar și din nordul sau estul continetului, până în pădurile boreale ale Rusiei, apoi Centrul Asiei și platoul Tibetan.

Râsul este al treilea mare prădător al Europei, după urs și lup. Are un trunchi scurt, picioare lungi și labe foarte bine dezvoltate, cu care alearga foarte eficient prin zăpadă. Celebrele smocuri din vârfurile urechilor îi conferă aspectul său atât de cunoscut. Felina are văzul și auzul extrem de fine, fiind capabilă să detecteze o pradă mică în zăpadă de la peste zeci de metri distanță.

Râsul trăiește și vânează solitar, pe teritorii pe care nu tolerează nici un alt animal adult, mai ales de același sex. Teritoriul lui variază în funcție de sursele de hrană și de densitatea populației de râși în arealul respectiv. Adulții masculi se țin la distanță unii de ceilalți prin marcarea teritoriului. Partenerii sexuali sau mama cu puii comunică printr-un mieunat melodic care străbate distanțe lungi.

Un vânător iscusit

Râsul vânează cu precădere ungulate mici, precum căprioarele sau caprele negre, dar și pradă mai mică, precum rozătoarele. Este un vânător care apelează la ambuscade și elemente surpriză. Felina se mișcă fără zgomot și atacă prada pe neașteptate făcând salturi și de câțiva metri. Îi ia câteva zile să termine de devorat o căprioară, astfel că poate să își îngroape prada pentru a reveni la ea mai târziu. În unele zone în care animalele care constituie baza trofică sunt vânate excesiv, râșii pot ataca și stâne de oi sau capre, însă astfel de atacuri sunt extrem de rare. Puii, în medie 2, se nasc în perioada mai-iunie, și rămân alături de mama lor circa 10 luni. După separare, tinerii râși sunt supuși multor pericole, de aceea rata lor de supraviețuire este de doar 50 la sută în primul an de viață și tot de 50 la sută în al doilea an.

Amenințări: braconajul și reducerea habitatului

Râșii pot trăi până la 17 ani în sălbăticie și 20 de ani în captivitate. Ca și celelalte carnivore mari, respectiv ursul și lupul, râsul este indicator al unui ecosistem sănătos și echilibrat. Supraviețuirea speciei este pusă în pericol de braconaj, dar mai ales prezența și activitățile umane care îi invadează din ce în ce mai mult habitatul.

Extinderea așezărilor umane, defrișările, lucrările de infrastructură (autostrăzi, pârtii de sky), resorturile turistice, vânarea excesivă a animalelor care constituie baza trofică a râsului, deranjarea habitatului, toate aceste presiuni asupra speciei periclitează menținerea unei populații viabile și sănătoase de râși.

WWF, în sprijinul râsului

WWF România derulează mai multe proiecte legate de conservarea carnivorelor mari, inclusiv a râsului, care vizează atât identificarea și includerea coridoarelor ecologice în strategiile de dezvoltare a infrastructurii, cât și de îmbunătățire a coexistenței între oameni și carnivorele mari.

Atitudinea negativă față de râși este în principal legată de două tipuri de conflicte: vânătorii susțin că din cauza râșilor li se reduc efectivele de vânat, în vreme ce proprietarii de animale (sau ciobanii) se plâng de pagubele făcute de carnivore în rândul animalelor de fermă. Prin proiectul LIFE EuroLargeCarnivores, WWF promovează cele mai bune practici de prevenție a conflictelor între carnivorele mari și oameni, propunând soluții precum gardurile electrice, câinii de stână specializați, repelenții sonori etc. În paralel, depunem eforturi pentru ca ministerele de resort să îmbunătățescă sistemul de acordare a compensațiilor pentru pagubele suferite de fermieri/ciobani în urma atacurilor carnivorelor mari, care în prezent este foarte greoi și descurajează solicitarea de compensații.

Proiectul mai vizează îmbunătățirea comunicării între factorii interesați (autorități centrale și locale, gărzi forestiere, gestionarii de fonduri cinegetice, ONG-uri, fermieri, comunități locale etc.) pentru aplicarea unui management eficient al carnivorelor mari și metode care să asigure o coexistență armonioasă cu oamenii.

WWF face eforturi susținute pentru a convinge autoritățile că managementul carnivorelor mari trebuie să fie făcut pe baza unor monitorizări folosind cele mai bune metode existente la ora actuală. În acest context, încercăm să echilibrăm influența pe care vânătorii o au în luarea deciziilor la nivel central, făcând lobby pentru impunerea unor practici etice și sustenabile de gestionare a fondului cinegetic.

Contăm pe susținerea voastră

Cetățenii se pot implica prin susținerea demersurilor WWF pentru adoptarea unor planuri de management al carnivorelor mari bazate pe monitorizări reale, folosind cele mai bune practici în domeniu, și care să nu se bazeze pe vânătoare ca metodă principală de gestionare a populațiilor de animale sălbatice.

Esențiale pentru un management eficient al populației de râși sunt protecția habitatelor, reducerea presiunilor și amenințărilor la adresa speciei și monitorizarea constantă, activă, prin metode moderne, care să determine cât mai real comportamentul specific al râsului, teritoriul său și zonele prin care se deplasează. Totodată, turiștilor le recomandăm să aibă un comportament cât mai puțin invaziv atunci când vizitează habitatele râsului și ale altor animale sălbatice.

 
 
 
	© Comisia Europeană
© Comisia Europeană
La nivel global, specia Lynx Lynx numără aproximativ 50.000 de exemplare. În Europa trăiesc circa 9 -10.000 de râși, iar populația din Carpați este estimată la circa 2700 de exemplare. Dintre aceștia, circa 1200 - 1500 de râși trăiesc în pădurile de pe teritoriul României, fiind pe lista animalelor strict protejate. Efectivele de râs din majoritatea țărilor din Vestul și Centrul Europei sunt mult reduse, comparativ cu cele din lanțul Carpatic. Se regăsește inclusiv în Balcani (Grecia, Macedonia, Albania, Kosovo și Muntenegru). Populații mai extinse au rezistat în zona Fenno-scandinavă, în statele baltice și Rusia europeană. Râsul a devenit subiectul mai multor proiecte de reintroducere a speciei  în ultimii ani, în mai multe țări europene (Elveția, Slovenia, Italia, Cehia, Austria, Germania și Franța), fiind făcute eforturi pentru a mări populația.
 
 
	© Thomas Hulik/WWF
© Thomas Hulik/WWF

Soluții pentru mobilitatea carnivorelor mari

În cadrul unui alt proiect de anvergură, TRANSGREEN, WWF împreună cu specialiștii Ministerului Transportului și ai companiilor de dezvoltare a infrastructurii rutiere și feroviare colaborează pentru a fi luate în considerare coridoarele ecologice și necesitățile de deplasare ale carnivorelor mari și nu numai atunci când dezvoltă proiecte de construcție a autostrăzilor și căilor ferate. Una dintre soluții, respectiv realizarea de pasaje speciale (ecoducte) pentru asigurarea conectivității habitatelor și evitarea coliziunilor între mașini și animalele sălbatice, este negociată de ani de zile pentru autostrada Lugoj – Deva.
 
	© Staffan Widstrand/WWF
© Staffan Widstrand/WWF
Doneaza
Doneaza