Salvați Pădurile Nimănui | WWF

Salvați Pădurile Nimănui



Arin alb (Alnus Incana) rel=
Arin alb (Alnus Incana)
© Timur Chis Vasile

Din cele șapte milioane de hectare de pădure de pe teritoriul României, aproximativ 500.000 de hectare1 nu beneficiază de nici un fel de protecție! Ele nu sunt cunoscute, păzite, monitorizate, îngrijite, regenerate sau, după caz, protejate. Acest semnal de alarmă rezultă din Inventarul Forestier Național (IFN)2, studiu ce realizează în mod periodic inventarierea statistică a întregii vegetații forestiere de pe teritoriul ţării noastre. Motivul este aparent simplu: aceste terenuri nu sunt considerate parte a fondului forestier național. Ele au o stare incertă a proprietății și astfel sunt în pericol de a fi deteriorate sau chiar distruse complet.  

 

Majoritatea acestor păduri se află în zona râurilor, pârâurilor și canalelor, pe fânețe, pășuni, la marginea terenurilor agricole sau pe terenuri ce sunt situate la înălțime. Pot fi chiar pădurile pe care le vedem din mașina, pe marginea râurilor, în timp ce călătorim.

 

Situația actuală necesită o rezolvare urgentă!

 

Conservarea acestor suprafețe este importantă atât pentru oameni, cât și pentru natură

 

- Din punctul de vedere al biodiversității, aceste zone adăpostesc ecosisteme rare, amenințate sau periclitate și constituie zone de refugiu sau coridoare ecologice pentru specii rare, protejate.


- Aceste păduri oferă servicii de mediu esențiale precum: protecția împotriva eroziunii solurilor;  protecția malurilor cursurilor de apă; prevenirea și combaterea efectelor inundațiilor în perspectiva agravării și multiplicării acestor fenomene ca efect al schimbărilor climatice; protecția terenurilor agricole din zone cu fenomene care influențează negativ producția agricolă;  menținerea bonității staționale a terenurilor și combaterea deșertificării; îmbunatățirea calității apei; depozitarea dioxidului de carbon din aer. Mai mult decât atât, astfel de păduri ajută la păstrarea identității culturale a comunităților locale.

Pădurile Nimănui  

 

Ne propunem în primul rând ca toate aceste păduri din afara fondului forestier național să fie identificate și clasificate conform tipului de vegetație/ecosistem conținut. Dorim totodată ca proprietarii lor sa fie stimulați să le păzească, administreze și regenereze, prin diferite mecanisme de compensare/sprijinire financiară.

 

Prin acest proiect vrem să creștem suprafața împădurită a țării noastre, mărind media României la nivelul european. Vrem să îmbunătățim serviciile de mediu atât de necesare societății în care trăim, prin conservarea a mii de păduri din întreaga țară, casă pentru o biodiversitate aproape unică pe continentul nostru.

 

Este timpul să salvăm de la degradare și dispariție pădurile aflate în grija nimănui!


1 Reprezentând după caz pășuni împădurite, fânețe împădurite, jnepenișuri, perdele forestiere de protecție, vegetație forestieră de-a lungul râurilor etc.
2 Inventarul Forestier Național (IFN) - Ciclul II (2013-2018), disponibil la http://roifn.ro/site/ifn-ciclul-ii/

Scurtă definire a termenilor tehnici

Vegetaţia forestieră - este compusă din doua categorii distincte de suprafețe: vegetația din fondul forestier național și vegetația forestieră din afara fondului forestier naţional.

Fondul forestier naţional - totalitatea pădurilor, a terenurilor destinate împăduririi/culturii/producției sau administraţiei silvice, a iazurilor, a albiilor pâraielor, a altor terenuri cu destinație forestieră și neproductive, cuprinse în amenajamente silvice (adică administrate, păzite și îngrijite). Acesta cuprinde:

a) pădurile;

b) terenurile în curs de regenerare și plantaţiile înfiinţate în scopuri forestiere;

c) terenurile destinate împăduririi: terenuri degradate şi terenuri neîmpadurite, stabilite în condiţiile legii a fi împadurite;

d) terenurile care servesc nevoilor de cultură: pepiniere, solarii, plantaje și culturi de plante-mamă;

e) terenurile care servesc nevoilor de producţie silvică: culturile de răchită, pomi de Crăciun, arbori și arbuşti ornamentali și fructiferi;

f) terenurile care servesc nevoilor de administraţie silvică: terenuri destinate asigurării hranei vânatului şi producerii de furaje, terenuri date în folosinţă temporară personalului silvic;

g) terenurile ocupate de construcţii si curţile aferente acestora: sedii administrative, cabane, fazanerii, păstrăvării, crescătorii de animale de interes vânătoresc, drumuri si căi forestiere de transport, spaţii industriale, alte dotări tehnice specifice sectorului forestier;

h) iazurile, albiile pâraielor, precum si terenurile neproductive incluse în amenajamentele silvice;

i) perdelele forestiere de protecţie;

j) jnepenişurile;

k) păşunile împădurite cu consistenţa mai mare sau egală cu 0,4, calculată numai pentru suprafaţa ocupată efectiv de vegetaţia forestieră.

Păduri - terenuri incluse în fondul forestier naţional, cu o suprafaţă de cel puţin 0,25 ha, acoperite cu arbori; arborii trebuie să atingă o înălţime minimă de 5m la maturitate în condiţii normale de vegetaţie:

a) pădurile cuprinse în amenajamentele silvice la data de 1 ianuarie 1990, precum şi cele incluse ulterior în acestea, în condiţiile legii;

b) perdelele forestiere de protecţie;

c) jnepenişurile;

d) păşunile împădurite cu consistenţa mai mare sau egală cu 0,4, calculată numai pentru suprafaţa ocupată efectiv de vegetaţia forestieră.

Vegetaţia forestieră din afara fondului forestier naţional:

a) plantaţiile cu specii forestiere de pe terenuri agricole;

b) vegetaţia forestieră de pe păşuni cu consistenţa mai mică de 0,4;

c) fâneţele împădurite;

d) plantaţiile cu specii forestiere și arborii din zonele de protecţie a lucrărilor hidrotehnice şi de îmbunătăţiri funciare;

e) arborii situaţi de-a lungul cursurilor de apă şi canalelor;

f) zonele verzi din intravilan, altele decât cele definite ca păduri;

g) parcurile dendrologice și arboretumurile, altele decât cele cuprinse în păduri;

h) aliniamentele de arbori situate de-a lungul căilor de transport şi comunicaţie

Păduri de Salix sp. (salcie)  rel=
Păduri de Salix sp. (salcie)
© Timur Chis Vasile

Povestiri din Lunca Crișului Negru

Copacii se plantează și nu se taie, spune o vorbă veche a locului

Pentru Călin Ardelean, biolog la WWF-România, copilăria a însemnat vacanțe fără număr petrecute pe malul râului Rătășel, la umbra salcilor, plopilor și arinilor, în satul Girișu Negru (comuna Tinca, județul Bihor). Aici, precum meandrele apelor Crișului, zilele îi erau pline de gălăgie și viață, neprevăzute, netulburate și curate.

 

Îmi amintesc și acum în detaliu toate locurile de scaldă ori de pescuit. De la băieții mai mari am învățat și care sunt zonele pe care trebuie să le evităm, unde apa era prea mare ori curentul prea puternic; de la pescarii bătrâni, ce veneau des la pescuit, am aflat cum să prind și cum să deosebesc speciile de pește. Era o abundență de pești - linul (păstravul apelor de campie, cum mai este denumit), era des întâlnit; azi, este aproape dispărut din zonă. Cu ce prindeau într-o zi, pescarii își asigurau hrana pentru ei și pentru familii, pentru o săptămână întreagă.

 

Viața din zonele de luncă, un caleidoscop al naturii și al umanității

 

Călin a început să pescuiască, ca poate orice copil din acele locuri, cu băț de răchită; apoi cu băț de alun… iar în final, a ajuns și la exoticul băț de bambus. Însă nu doar peștii i-au ajuns în brațe, în acești ani ai inocenței. O altă îndeletnicire, astăzi aproape pierdută, i-a captat atenția: împletirea coșurilor. De la Bace Petre din sat a învățat ce fel de ramuri, din ce soi de salcie sunt potrivite pentru coșuri. Toamna era momentul potrivit în care acestea se recoltau; iar în zilele lungi și reci de iarnă, bătrânul Petre croia felurite coșuri de nuiele - pentru porumb, fân, alimente ori lemne.

 

Însă pentru oamenii locului, râul le era mai mult decât furnizor. Le proteja satul de inundații. Le era centru de recreere și socializare - în fiecare duminică, întreg satul se aduna într-un vad din lunca Crișului Negru pentru baia oficială săptămânală. Un fel de ...picnic sau party în aer liber, cum am spune noi orășenii azi.

 

Oamenii respectau natura și nu de teama vreunei amenzi ci pentru că așa se făcea. O vorbă spunea “Se plantează și nu se taie” - bătrânii nu tăiau nici măcar copacii de pe lăngâ casă; sătenii, de asemenea, nu se atingeau de arborii ce creșteau semeți de-a lungul râului sau a brațelor sale decât poate foarte rar. Vreo criză a lemnului de foc, precum cea din ultimii ani? Nici vorbă de așa ceva. Nu era nevoie de gospodărire iar în aceste păduri nu era pădurar. Fiecare sătean avea grijă de “capătul pământului său” - nimeni nu tăia doar de dragul de a-și extinde suprafata agricola. De aceea, arborii ajungeau bătrâni, făceau umbra și creau un ecosistem într-un echilibru perfect, pentru o mulțime de animale - păsări, mamifere, insecte, broaște…

 

Copacii de pe pășuni rămăneau de asemenea multă vreme în picioare - ei asigurau umbră animalelor, în timpul amiezilor fierbinți din Câmpia de Vest. Nu departe de sat, înspre zonele mai deluroase, exista pădurea de stejar administrată de stat - de aici, sub supravegherea pădurarului, oamenii își aduceau lemn de foc sau lemn pentru construcții.

 

Lunca râului, aflată în capătul terenurilor agricole, oferea și șuvar - o plantă cu frunze tăioase, lungi și rezistente, folosită pentru legarea snopilor de porumb; în vale erau și locuri de adăpat pentru animale. Tot în apă, femeile din sat lăsau pentru câteva zile, în fiecare an, cânepa la topit - din care făceau diverse țesături, pentru saci, pături ori îmbrăcăminte - încă o tradiție astăzi pierdută.

 

Într-o zi de primăvară, îmi amintesc că am văzut în acea zonă un grup de 15 cerbi.

 

Pare ceva impresionant? Nu neapărat, când alături de bunici, Călin învăța în zilele de lucru la câmp deosebirile dintre toate viețuitoarele sălbatice - de la țestoase de apă dulce, egrete, stârci, vulpi, pisici sălbatice până la cele mai mari mamifere ce se întâlnesc în țara noastră.

 

În afară de urs, adaugă Călin. Deși, dacă ar fi să cercetam puțin istoria și folclorul locului, am afla poate și de ce un loc de pe malul Rătășelului poartă denumirea de Ochiul Ursului.

 

Legende și povești de demult

 

Istoria noastră, ca neam, a fost mereu legată de natură - loc de refugiu, instrument tactic în bătălii. Astfel că, la adăpostul arborilor luncii, oamenii au ascuns și lucruri de valoare ori simboluri ale identității lor - de exemplu, aici la Girișu Negru, de frica asediului otomanilor, preotul și sătenii au ascuns în pământ clopotul bisericii. Ochiul Ursului încă veghează asupra protejării sale (căci încă nu a fost scos la suprafață), iar sunetul clopotului bătrân, spun bătrânii satului, se mai aude și astăzi în ziua de Paște.

 

Înapoi, în prezentul zilei de astăzi

 

În 2018, lucrurile nu mai stau deloc la fel: Degeaba îi duc acum pe copiii mei în lunca Crișului Negru; tot ce vedem este o “pustietate seacă”. Lipsa apei, eliminarea zonelor umede, regularizarea afluenților au dus la o schimbare a peisajului și o scădere dramatică a biodiversității locului.

 

Aceeași presiune a omului a afectat zone din întreaga țară. Astăzi, în Maramures (unde este noul cămin al colegului nostru), pădurile din luncile râurilor sunt tot mai vulnerabile. Multă lume își duce lemn de foc GRATUIT de acolo, fie salcie, plop sau arin. Duminica, când Călin merge la plimbare sau la pescuit la râul Lăpuș, nu mai aude vuietul apelor ci gălăgia motoarelor de drujbă, oriunde ar întoarce capul.

 
 
	© Cristian Mititelu-Răileanu
© Cristian Mititelu-Răileanu
Păduri de salcie 
	© Timur Chis Vasile
Păduri de salcie
© Timur Chis Vasile

Q&A

1. De ce sunt aceste păduri valoroase?

Conservarea acestor suprafețe este importantă atât pentru oameni, cât și pentru natură:

- Din punctul de vedere al biodiversității, aceste zone adăpostesc ecosisteme rare, amenințate sau periclitate și constituie zone de refugiu sau coridoare ecologice pentru specii rare, protejate

- Aceste păduri oferă servicii de mediu esențiale precum: protecția împotriva eroziunii solurilor, protecția malurilor cursurilor de apă; prevenirea și combaterea efectelor inundațiilor în perspectiva agravării și multiplicării acestor fenomene ca efect al schimbărilor climatice; protecția terenurilor agricole din zone cu fenomene care influențează negativ producția agricolă, menținerea bonității staționale a terenurilor și combaterea deșertificării, îmbunatățirea calității apei, sechestrarea carbonului. Mai mult decât atât, astfel de păduri ajuta la păstrarea identității culturale a comunităților locale.

 

2. Cum știm asta? Pe ce criterii se evaluează?

Rezultatele Inventarului Forestier Național și Rapoartele Institutului Național de Statistică arată că aproximativ 500.000 de astfel de păduri (din afara fondului forestier național) nu sunt cartate, păzite, administrate, monitorizate, îngrijite sau protejate.

 

De asemenea, WWF-România a identificat în zonele sale prioritare de conservare numeroase păduri ce erau în afara fondului forestier. O mare parte din aceste păduri sunt proprietăți private și nu sunt gospodărite.

 

Acest procent (de circa 10% din totalul suprafețelor acoperite de păduri, în România) ar trebui cartat și verificat pe teren pentru a obține date precise. La ora actuală, autoritățile nu au informații clare legate de aceste păduri.

 

WWF propune ca aceste păduri din afara fondului forestier național să fie incluse in fondul forestier national astfel incat sa fie aplicabil și pentru ele regimul silvic (să aibă administrație silvică, să fie păzite, să fie îngrijite și ocrotite corespunzător funcțiilor pe care le îndeplinesc).  Astfel, toate operațiunile legate de arborii/lemnul din respectivele suprafețe să fie executate de către proprietarii de drept conform legislației silvice actuale (tăierile să se realizeze conform unui plan de amenajament propriu, pădurea să fie păzită etc.)

 

WWF susține includerea în fondul forestier național doar în baza unor mecanisme funcționale de cointeresare a proprietarilor (compensații, susținere financiară pentru gestionarea ulterioară).

 

3. Cum arată aceste păduri? Cum o recunosc?  Ca proprietar, cum știu dacă mă aflu în posesia unei astfel de păduri?

Sunt considerate păduri suprafețele de cel puţin 0,25 ha, acoperite cu arbori; arborii trebuie să atingă o înălţime minimă de 5m la maturitate în condiţii normale de vegetaţie.

 

Grație reliefului, solului, rețelei hidrografice și a condițiilor climaterice din țara noastră, aceste păduri pot să fie întâlnite în diverse zone și să aibă aspecte diferite - de la complexe de arbori și tufărișuri în etajul subalpin, la păduri galerii de anin sau de plopi si salcii de pe malul râurilor și canelelor, rarişti de arbori, tufărișuri și complexe de vegetație lemnoasă din zone umede, fânețe împădurite sau pasuni impadurite – care arata ca orice alta padure din zona, plantații cu specii forestiere de pe terenuri agricole, până la arborii din zonele de protecţie a lucrărilor hidrotehnice și de îmbunătăţiri funciare etc.

 

Pe scurt, dacă terenul deținut are pe suprafața sa arbori sau tufărișuri (din flora spontană a României) care să formeze un mediu specific pădurilor, șansele sunt foarte mari ca suprafața deținută să se încadreze în una din pădurile descrise aici.

 

4. De unde știu dacă pădurea mea conține specii și animale rare sau protejate?

În multe situații aceste păduri ocupă nișe ecologice caracterizate prin condiții grele de vegetație care nu sunt foarte favorabile agriculturii (grohotișuri, stâncării, zone înmlăștinate și cu inundații frecvente), unde s-au adaptat doar anumite ecosisteme devenite astăzi pericitate antropic prin extinderea terenurilor agricole. Practicile tradiționale (legea nescrisă a comunităților locale) au păstrat aceste păduri tocmai pentru că oamenii înțelegeau importanța lor. Astazi însă, creșterea cererii de lemn de foc și biomasă ori competiția cu subvențiile oferite pe unitatea de suprafață în agricultură conduc încet dar sigur pe calea degradării / dispariției acestor ecosisteme.

 

Pădurea este mai mult decât lemn (fie el de foc, de lucru) - acesta este principalul motiv pentru care trebuie sa înțelegem și să acceptăm că aceste suprafețe sunt adevărate ecosisteme în care trăiesc în armonie numeroase specii de plante și animale, unele rare sau chiar protejate, ce nu pot exista în alta parte. De asemenea, în funcție de specificul lor, aceste păduri protejează comunitățile umane împotriva inundațiilor, alunecărilor de teren, împiedică deșertificarea și protejează terenurile agricole.

 

5. Unde se află localizate cele mai multe dintre aceste păduri?

Majoritatea acestor păduri se află în zona limitei altitudinale superioare a pădurii (etajul subalpin) sau zona râurilor, pârâurilor și canalelor, pe fânețe, pășuni, la marginea terenurilor agricole. Pot fi chiar pădurile pe care le vezi din mașina, pe marginea râului, în timp ce faci naveta sau călătorești.

 

6. Dacă trecem o pădure privată în fondul forestier național se vor plăti taxe mai mari?  

Astăzi ele ar fi scutite de taxe însă acest lucru nu este suficient. Este nevoie de mecanisme funcționale de cointeresare a proprietarilor pentru că discutăm de un angajament pe termen lung.

 

7. Dacă trecem o pădure privată în fondul forestier național, înseamnă ca ea nu-mi mai aparține mie ca proprietar?

Greșit. Pădurea rămâne în proprietatea deținătorului de drept, însă ea se supune regimului silvic. Dacă îndeplinește funcții speciale de protecție (zona de protecție strictă) atunci recoltarea ar fi interzisă însă ar trebui acordate compensații încă de la introducerea lor în fond forestier.

 

8. Ce se face exact, la ora actuală, cu banii primiți pentru împăduriri?

Cei care doresc transformarea pășunilor, terenurilor abandonate sau agricole trebuie să efectueze lucrările de împădurire din bani proprii; ulterior, APIA le restituie banii investiți și le plătește acestora o primă anuală timp de 12 ani.

 

Acest sprijin acoperă realizarea de trupuri de pădure și perdele forestiere de protecție. Suprafețele terenurilor propuse spre împădurire trebuie să fie de cel puțin 1 ha pentru trupurile de pădure și de cel puțin 0,5 ha pentru perdelele forestiere.

 

WWF-România își propune însă ca suprafețele împădurite ce nu fac acum parte din fondul forestier național sa fie incluse în această categorie (adică să fie supuse regimului silvic - să fie considerate păduri în adevăratul sens al cuvântului, dpdv legal), iar proprietarii să primească acest sprijin financiar pentru a le gospodari și a le include în amenajamente silvice, pentru a fi protejate corespunzător funcțiilor pe care le îndeplinesc.

 

În acest vast proiect, WWF va carta pădurile nimănui, va identifica valorile ridicate de conservare, va iniția dezvoltarea mecanismelor financiare de compensare și stimularea proprietarilor (prin măsuri ca PNDR, Fondul de Mediu, PES etc.), va dezvolta printr-un proces deschis cele mai bune soluții pentru armonizarea cadrului legislative și în final va susține procedurile legale pentru includerea acestor păduri în fondul forestier național și administrarea lor.

 

9. Proprietarii privați pot accesa sumele oferite de autorități?  Le mai rămâne ceva după ce fac o împădurire?

Acum, după împădurire și restituirea sumelor aferente înființării plantațiilor forestiere, proprietarii privați mai primesc prime anuale pentru acoperirea costurilor de întreținere, precum și pentru compensarea pierderilor de venit agricol ca urmare a împăduririi.

 

WWF dorește însa ca aceste sume sa fie redirecționate spre proprietarii ce deja dețin păduri ce nu sunt parte a fondului forestier național însa acceptă sa le includă în aceasta categorie.

 

10. Banii pentru împăduriri exista (fondurile) sau au fost realocați de stat?

Acești bani sunt disponibili în fiecare an (inclusiv în 2018) prin Schema de ajutor de stat „Sprijin pentru prima împădurire și crearea de suprafețe împădurire”, aferentă sub-măsurii 8.1 „Împăduriri și crearea de suprafețe împădurite”, din cadrul PNDR 2014-2020. Mai multe detalii sunt prezentate pe http://www.apia.org.ro/.

 

Din păcate, până acum au fost împădurite doar 15.000 ha iar din totalul bugetului alocat au fost absorbite sume foarte mici.

 

11. Cum ajută această inițiativă WWF la combaterea tăierilor ilegale?

Aceste păduri (cele ce nu sunt parte a fondului forestier) pot fi oricând degradate, distruse prin incendieri, pășunat intensiv, tăieri în delict dar mai ales tăieri inadecvate rolului de protecție pe care acestea îl îndeplinesc ori chiar defrișate pentru extinderea terenurilor agricole. In condițiile dezvoltării industriei energetice prin utilizarea biomasei, presiunea asupra acestor ecosisteme va creste exponențial.

 

Tăierile ilegale (fără drept de recoltare/furtul) sunt încă o realitate și în pădurile administrate (oficial cifrele indica undeva intre 1-2 %). Totuși, pentru aceste suprafețe (neadministrate, nepăzite sau unde nu este clara nici forma de proprietate), riscul este incomparabil mai ridicat. Dacă ar intra în fond forestier (una din activitățile propuse de WWF-România în acest proces), s-ar asigura întregul set de servicii silvice, inclusiv de paza, îngrijire sau protecție.

 

Odată intrate în fondul forestier, aceste păduri vor trebui sa respecte toate procedurile în ce privește amanajamentele silvice, recoltarea și comercializarea lemnului.


Nu în ultimul rând, prin aceste acțiuni, suprafața împădurita a României poate sa crească cu aproximativ 10% - într-un timp relativ scurt. În România, suprafața acoperită de pădure este de 27,45%, media țărilor UE fiind de 32,4%.
Rariști sud-est carpatice de molid (Picea abies) și zâmbru (Pinus cembra) cu Rhododendron ... 
	© Timur Chis Vasile
Rariști sud-est carpatice de molid (Picea abies) și zâmbru (Pinus cembra) cu Rhododendron myrtifollium
© Timur Chis Vasile
Arin alb   
	© Timur Chis Vasile
Habitat cu arin alb (Alnus Incana)
© Timur Chis Vasile
Doneaza
Doneaza