Dunărea şi Delta Dunării

Dunărea reprezintă cea mai mare suprafaţă neîntreruptă de zonă umedă din lume şi una dintre ultimele mari regiuni relativ neperturbate din Europa. Pe lângă faptul că adăpostesc o mare varietate de habitate şi specii rare şi periclitate – printre care 320 de specii de păsări – ecosistemele de apă dulce ale Dunării Inferioare îndeplinesc servicii esenţiale de mediu şi oferă numeroase posibilităţi pentru dezvoltarea durabilă a comunităţilor locale.

Problema

De la sfârşitul secolului trecut până în prezent, însă, intervenţia umană a distrus peste 80% din toate zonele umede ale Dunării. De-a lungul Dunării şi al afluenţilor săi s-au construit centrale hidroelectrice, diguri, sisteme de drenare, prin care s-a distrus legătura dintre habitatele de luncă şi sistemul fluvial, iar funcţiile ecologice ale acestora au fost afectate.

Construirea marilor sisteme de navigaţie – canale ce leagă marea de fluviu, digul de la Porţile de Fier şi adâncirea albiei fluviului – au avut un impact deosebit asupra biodiversităţii.


Cu toate că în anumite sectoare nivelul de conştientizare a pagubelor produse de intervenţia umană creşte, continuă să apară noi ameninţări. Proiectele de navigaţie - planificata regularizare a fluviului între Bulgaria şi România - sau canalul Bâstroe, prevăzut să treacă prin rezervaţia biosferei a deltei ucrainiene a Dunării, ameninţă să afecteze şi mai mult ecosistemele naturale unice situate pe cursul inferior al Dunării.

Soluţiile

Pe 5 iunie 2000, Ministerele Mediului din România, Bulgaria, Moldova şi Ucraina au semnat Declaraţia Coridorul Verde al Dunării Inferioare, recunoscând necesitatea şi responsabilitatea de a conserva şi gestiona în mod durabil una dintre regiunile cu cea mai mare biodiversitate din lume.

Beneficii pentru oameni şi natură